Valea Jiului: trecut, prezent si viitor ...

Prin aceasta povestire, nu incerc sa concurez cu Amintirile din Copilarie ale lui Creanga, doar incerc sa va spun cum era viata unui copil in Valea Jiului in prioada de trista amintire si dupa aceea. M-am nascut si crescut aici si nu am sa regret niciodata acest lucru. Am cunoscut perioada de glorie a acestei zone, si perioada ei de decadere. Despre trecutul indepartat ii las pe altii sa va povesteasca, eu am sa va povestesc despre trecutul apropiat, trecutul generatiei care acum incearca sa iasa in fata si sa scape de anonimat. Scoala am facut-o la nr.2, una dintre cele mai vechi scoli din oras. O scoala la care au fost si bunicii mei, si parintii mei, si la care mi-am desavarsit si eu in 1991 invatamantul primar. Copilaria mea a fost una de provincie, in mijlocul unor oameni calzi, care isi castigau cu greu painea zilnica trudind in minele de huila din Valea Jiului. Viata aici nu era una usoara ptr cei care isi cresteau copii, insa ptr noi era una fara griji, chiar daca simteam din p

31 August 1935 "După 28 de ani de când nu mai venisem în domeniul Mândrei şi al Retezatului am sosit acum 13 zile împreună cu fiul meu pentru a revedea locurile scumpe de odinioară . Am găsit aici o casă frumoasă şi ospitalieră , cu un confort nevisat în vremurile eroice ale turismului de acum un sfert de veac . După trei zile de bucuroasă revedere a plaiurilor dragi , am întrerupt şederea aici pentru a străbate în recunoaştere Retezatul . Bunăvoinţa Domnului Director principal Timoc ( preş . secţiunii) mi-a dat ocazia de a cunoaşte pe domnul Krausz Pitiu, pe atât de minunat atlet , turist şi cunoscător excepţional al Retezatului , pe cât de adorabil tovarăş de drum . Cu el am petrecut 5 zile neuitate în Retezatul , pe ruta Câmpul lui Neag – Câmpuşelul –Scorota – Drăcşanu – Valea Lăpuşnicului – Lacul Peleaga – Vf. Peleaga – Lacul Bucurii – Vârful Bucurii – Vârful Retezatului – Casa Pietrele , revenind prin Nucşoara – Ohaba de sub Piatră din nou l

In spatele culmilor abrupte ale Vaii Jiului, la adapostul unei adevarate fortificatii naturale, s-a dezvoltat o spiritualitate unica, din care razbate o puternica amprenta dacica. Bastinasilor li se spune momirlani, iar numele li se trage de la şocul pe care l-au avut cei care au ajuns in Valea Jiului la sfirsitul veacului trecut, cand venind ptr prima oara in aceste tinuturi au gasit niste gramezi de pietre si pamant facute de locuitorii acestor locuri, care poarta numele de momai. O populatie arhaica, cu obiceiuri si traditii proprii. Multi dintre ei prefera si acum sa traiasca izolati pe culmile muntoase,intr-un spatiu fara virsta, in conditii comparabile cu cele ale vremurilor mitologice. Azi, momirlanii se amesteca printre cei veniti dupa carbunele din Valea Jiului, dar ramin reprezentanti ai unui neam uitat intre timpuri. Valea Jiului este sinonim cu locul in care, odata, se innegreau sufletele prin subterane. Insa Valea ascunde un tezaur de traditii si legende, aici traind o pop

Venerabilul părinte Teofil Ioanovici, după ce a binecuvăntat lucrările din 1926 prin slujbă arhierească la care a participat Mitropolitul Transilvaniei Niculae Bălan, în toamna anului 1930 a stăruit în gând şi în faptă punând piatra de temelie la a treia Biserică parohială din Livezeni cu hramul ,, Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” pe Dâmdul Rătundu de pe care cu 200 de ani în urmă se tăiau şi ciopleau falnicii frasini pentru edificarea străvechii Biserici a ,, Sânionilor”. Terenul pentru noua biserică fusese conce-sionat parohiei prin Decret regal încă din 1925. Între anii 1930 şi 1940 monumentala biserică parohială ,, Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” în stil bizantin şi în formă de cruce cu trei turle s-a înălţat, s-a acoperit şi s-a tencuit pe interior şi exterior. Începând cu Cel de al doilearăzboi mondial lucrările au stagnat. În 1944 s-a confecţionat iconostasul din lemn de cireş de către sculptorul Iosif Vilmoş şi icoanele iconostasului s-au pictat de către pictorul

Ptr ca nationalitatile conlocuitoare din Valea Jiului au avut un aport foarte important in dezvoltarea zonei, socotim ca este necesar sa aducem in discutie si cateva date si lucruri cu privire la acest aspect ! Astfel ca Naţionalităţile conlocuitoare din Valea Jiului şi-au făcut simţită prezenţa după anul 1856 când au fost făcute colonizările cu populaţie adusă de pe întreg teritoriul imperiului Austro-Ungar . Într-un recensământ efectuat în 1870 se arată că din totalul de 12671 de locuitori existenţi în Valea Jiului, 10.211 erau locuitori băştinaşi (de naţionalitate română), 1.163 erau de naţionalitate maghiară, 292 austrieci, 17 germani, 175 cehi, 709 italieni, 2 ( femei) din România şi doi locuitori din afara Europei. În 1900,are loc un nou recensământ care arăta că distribuţia populaţiei pe naţionalităţi se prezenta astfel: din cei 28.651 de locuitori, 15.472 erau români (54%), 8.277 maghiari, 2303 germani, 548 ruteni, 105 slovaci, 25 croaţi, 21 sârbi, 1.855 alte