Insemnarile unui miner in Valea Jiului - prolog
Viata mea de miner s-a terminat dupa 3 luni de zile, adica cam tot cand s-a terminat perioada de proba obligatorie conforma contractului care il aveam cu mina Petrila. Intre timp ajunsesem manipulant la banda 11, in ceea ce se numea fund de sac adica un fund de galerie unde banda se deversa printr-un siloz pe fluxul care ducea carbunele la suprafata. Aici era un loc de munca relativ lejer, ptr ca ma ocupam de buna functionare a benzii, dar nu am avut parte de el decat 2 saptamani. M-am hotarat sa imi vad de viata mea, nu vedeam nici un viitor in groapa aia, decat poate in cel mai optimist caz, unul mic si negru. Asa ca am decis sa plec de la mina si sa incerc sa imi vad de viata mea, si asta intr-o perioada in care se dadeau spagi grele sa mai prinzi un loc la mina.Am scris toate aceste pagini din dorinta de a incerca sa ii intelegi mai bine pe acesti oameni si sa nu ii condamnati ! Mi-as dori sa incercati sa intelegeti ca au avut si au o viata grea, din care pericolul este nelipsit, iar banii sunt mereu putini. Nu stiti cum este sa mergi pe burta prin noroi si printr-o galerie de 30-40cm inaltime si sa tragi dupa tine legate de un picior materialele de care au nevoie la locul de munca. Nu siti cum este sa manipulezi TH-uri (cum le numeam noi, erau practic niste bucati extrem de grele de fier folosite ptr sustinerile in subteran) sau sa duci in spate cate sute de metrii vreun stalp de abataj care are greutatea de peste 100kg ! Eu am lucrat doar 3 luni, insa sunt oameni care fac asta zi de zi de vreo 20 si ceva de ani, iar de fiecare data cand coboara in subteran se gandesc ca este ptr ultima data, dar a doua zi ii trezeste din nou ceasul, si merg acolo ptr ca au multe guri de hranit !
Minerii sunt cunoscuti ptr mineriadele din anii '90, insa foarte putin ii cunosc asa cum sunt ei ! Incercati sa repetati in minte prima mea zi de mina, sau imaginati-va cum este sa inoti in noroi pana la brau, intr-un aer greu respirabil, si sa tragi 6 ore de o lopata cu carbuni si piatra care poarta numele de "inima lui stalin", denumita asa datorita unui joc de cuvinte dintre stalin = fier si forma inedita a lopetii in forma de inima. Ce pot sa va spun este ca era una extrem de grea, si cu care luai mult material odata, astfel ca du-a 3-4 ore de tras cu inima lui stalin simteai ca imi iti crapa muschii spatelui si ai mainilor de durere. Dupa o saptamana de ranii in palme, ajungeau de se batatoreau asa de tare, ca puteai sa ascuti cutite pe ele.
Sper ca acum imaginea minerilor in mintea voastra este alta, si o sa invatati sa ii respectati ca pe niste oameni care muncesc mult ptr painea care o mananca.
Sfarsit ...
... sau poate ... doar un alt inceput.
Florin Mugurel
Incredibil de adevarat !! Am citit prima parte si i-am povestit sotului meu ce ai scris...stateam la masa si mi-a povestit 3 ore ce a simtit el si cum isi aminteste el "experienta Petrila"...a folosit in mare parte aceleasi descrieri fara sa fi citit ceea ce ai scris...eu am ramas uimita citind acum ultimele 3 postari pentru ca descriu EXACT ceea ce mi-a povestit el acum simbata.Exact asa descria si el bucuria de a fi din nou la suprafata...exact asa si drumul in mina...si culmea acelasi sentiment de a nu apartine acelei lumi ne-a facut pe noi sa plecam din Petrosani in cautarea a ceva mai bun ca mina.Imi amintesc ca am trait in Petrosani fara sa bag foarte tare de seama viata minerilor...dupa ce sotul meu a inceput sa lucreze acolo ( si avea un post bunicel)...am mers impreuna sa ia o prima...era in ajunul Craciunului...imaginea aceea nu am sa o uit niciodata: Femei trageau de copii...spre poarta minei sa-l ia pe miner acasa sa nu mearga sa bea banii...altii cu un radiator sub brat...altii trageau de un pom de craciun...altii cu o butelie sub brat...altii minau un porc...fiecare incerca sa isi implineasca un vis...din truda aia cu care minerul a cistigat niste bani...
RăspundețiȘtergerePutini isi pot inchipui cu adevarat ceea ce inseamna viata de miner...tot respectul insa pentru cei care au facut acest lucru o viata intreaga. Eu ii multumesc bunului dumnezeu ca nu mai trebuie sa tremur in asteptarea sotului meu...el ii multumeste ca l-a scapat de mina...ceea ce el mi-a mai povestit era multimea de sobolani care sint pe acolo...si de multe ori nu mai apucai sa ai supliment...pentru ca ti-l mincau ei...
Iti multumim pentru relatarile facute din viata de miner...sper sa citeasca si cei care gindesc altfel despre acesti oameni...pentru ca parerea generala e total gresita...oamenii acolo erau uniti si aceasta unitate a lor a fost manipulata in scopuri politice...
Andrea, cred ca aceasta poveste este una comuna tuturor celor care au lucrat la mina, iar prima lor zi acolo seamana foarta tare, ptr ca asa cum am spus, sunt momente absolut unice, care nu ai cum sa le uiti ulterior.
RăspundețiȘtergereDa ... soboloanii erau o chestie interesanta in mina, am uitat sa povestesc despre ei, multumesc ca mi-ai adus aminte, voi face niste completari.
Eu am scris aceste randuri din experienta mea, nu ptr a ma lauda cu ceva, ci ptr ca aceste randuri sa ramana in istorie, si viata grea si urata a acestor oameni sa fie cunoscuta asa cum este, spre a nu mai fi judecati si considerati paria.
O zi buna Andrea !
Intr-adevar, asa e...am lucrat si eu 5 ani si ceva la mina Lupeni de unde am plecat cu prima disponibilizare in '97.
RăspundețiȘtergereNu regret ca am facut-o (acum lucrand in domeniul computere/internet...in SUA).
Senzatiile prin care treci lucrand ani de zile in gaura de sobolan (cum le spuneam) nu prea se pot descrie precis...fiecare a simtit in mod unic.
Eu unul stiu ca acolo m-am vindecat de claustrofobie (aveam ceva in copilarie), de frica de intuneric (si de asta aveam ceva)...
Iar pe sobolani nu-i mai priveam cu dezgust...erau si ele niste fiinte de suferinta.
In legatura cu minerii care fac asta de zeci de ani si se gandesc ca in fiecare zi pot sa moara...cred ca de fapt nu se mai gandesc la asta dupa o vreme (mie mi-a luat cateva luni sa ma obisnuiesc). Faptul ca vezi ca un coleg si-a pierdut un deget, sau altul a fost curentat la 380V, sau unii s-au intoxicat cu monoxid de carbon iti trezeste cel mult niste oftaturi si ceva compatimire...iar a doua zi intri iar in gaura...
Te obisnuiesti cu pericolul...nu-i mai dai importanta...de aia cateodata faci greseli pe care le poti plati cu viata (din rutina prea multa).
La obisnuinta asta mai contribuie si alcoolul, din pacate...si faptul ca ce o sa faci daca nu mai lucrezi la mina? De unde paine pe masa luna urmatoare? (la ritmul investitiilor in Vale).
Unii din prietenii mei de atunci acum se gandesc sa plece si ei de la mina...unii sa plece chiar mai departe, peste mari si tari.
Lipsa de speranta e unul din motivele pentru care multi tineri din Vale sunt de gasit acum in alte orase sau in alte tari...
Tare mi-as dori ca turismul sa revigoreze zona! Si tare mi-as dori ca cei din conducerea locala sa mai si FACA ceva in loc sa tot vorbeasca...
Oricum, initiativa cu blogul e una buna si va felicit! Sper sa tina cat mai mult!
Am avut si noi una la www.valeajiului.ro in 2000-2001 (+cate un site pentru fiecare din orasele Vaii: www.lupeni.ro, www.petrosani.ro si asa mai departe) prin intermediul fundatiei DEEP si apoi urmasa fundatia ALIAS www.alias-vj.ro.
A trebuit sa ne luptam destul timp sa convingem autoritatile locale de necesitatea acestor mijloace de comunicare. Greu au acceptat...dar dupa cativa ani unii au intors spatele initiativei (probabil din plictiseala sau alte interese).
O salutare calda la toti cei din Valea Jiului (de acasa sau de peste hotare)!
Mircea - te salutam si pe tine si iti multumim ptr postul tau ! Daca crezi ca poti sa scrii un articol pe o anumita tema, care il doresti a fi publicat pe acest blog, te rog sa trimiti acest articol pe adresa:
RăspundețiȘtergerepostadeforum et yahoo dot com si te asigur ca articolul tau va fi publicat :)
Toate cele bune si sa ne auzim cu bine !
O sa incerc sa mai scriu...desi timpul asta fuge ca nu am timp sa-l vad:) cum trece pe langa mine...
RăspundețiȘtergereNumai bine!
Buna,
RăspundețiȘtergereImi poti/puteti da un numar de telefon? Sunt fotoreporter,fata unui miner care a murit la 6 luni dupa ce a iesit la pensie.
Valea Jiului...a ramas o obsesie pentru mine, desi nu mai locuiesc in zona de 6 ani.Am un proiect foto si vreau sa intreb cat mai multa lume despre subiectul pe care vreau sa-l fac.
Multumesc, astept raspuns pe ana.poenariu@gmail.com
---nu ca asa vrea sa contrazic,dar uni sunt cam paralel cu mina,ai auzit de STALIN...?stahanovisti...daca nu intreaba un om mai batran de unde vine denumirea la lopata,,INIMA LUI STALIN:nare nici in clin si nici in maneca cu stell ...otel,ci de la tata stalin,sau cum se mai amuzau mineri ,spuneau ca sa asezat stalin cu c...u in carbune si ia ramas urma si de acolo au luat sablonul.Iar cei ce merg in maruntaele pamantului sunt foarte lucizi la ce se expun ,cum merge soldatul la lupta asa merg siei,e o munca ca ori care alta...DOAR...diferenta de pericol e alta.daca sar respecta ct decat normele de protectia munci ar fi altfel( cea ce nu se poate....s-ar inchide cam toate locurile de munca)iar rezultatul acestor sacrificie este K...ul, nu se realizeaza planul... nu iasa K....ullll.iar de cea ce se intampla ...nu sunt vinovati doar o parte cum se incearca sa se arate cu degetul...vina o purtam cu toti...suntem fiecare direct raspunzator de faptele noastre de cea ce facem ...cel ce se crede fara vina sa ridice piatra si sa loveasca.am lucrat ceva ani si eu,iar cu ajutorul lui d...zeu sunt pensionar,am avut ocazia sa prind vreo 5 explozi ,miam scos colegi afara legati in paturi.asa ca cei care spun povesti din auzite sa-u rastalmacite de alti mai bine sar duce dupa colt sa-si dea palme...
RăspundețiȘtergere--iar cu ultimul incident petrecut la em. petrila am inteles ca sau gasit vinovati tragediei,cea ce sa intamplat acolo s-a mai intamplat si la alte exploatari...au murit oameni,oameni care cum sar spune siau croit singuri destinul ...durerea celor ce siau pierdut pe cei dragi acolo nu o poate sterge nimeni,oare daca mai distruge niste famili prin condamnarea unor persoane care erau factori de raspundere in companie ,la intreprinderea respectiva mai schimba cu ceva cele intamplate? nu...de geaba incearca uni sa incrimineze cai obliga sa lucreze in asemenea conditi,oare nu suntem liberi si stapani pe cea ce facem,sa luam hotarari si decizi ,in contractul colectiv de munca este stipulat ca muncitorul poate sa refuze locul de munca din motive bine intemeate.oare nu erau destule motive?de cate ori nu avenit artificierul la puscat si era metan si tot sa puscat,sau sa mutat capul de detectie.chear sa pus in punga sau in lugna....hai sa fim realisti ...cine era de fata? era vreun sef ? nu...am avut ocazia sa spun ca eu parasesc locul de munca , ca plec afara ,nu mia taiat nimeni capul,am spus daca voi vreti sa muriti naveti decat eu am plecat.a fost sa nu se intample ....dar mai tarziu sa intamplat...hai ca detectoru a fost defect....dar focul ca am inteles ca ardea la acel loc de munca ...ala nu se vedea?K...ULLLLL domnilor ...el este vinovat ,nui K....ulllll nui paine pe masa ...rate la banci ..etc. vai de e viata de miner....muncesti o viata si cu ce te alegi.Cine munceste nu are timp sa castige.Asa ca nu mai invinuiti sa-u cautati nod in papura .Constienti faceti cea ce faceti.iar salvatori stiu riscurile la care se expun.Sa auzim de bine...E SFANTA SEARA DE INVIERE...
RăspundețiȘtergere