Valea Jiului: trecut, prezent si viitor ...

Meseria de miner în Valea Jiului este azi pe cale de dispariție, dar în urmă cu doar câțiva ani, era principala formă prin care locuitorii zonei își câștigau pâinea de zi cu zi, în multe familii meseria find transmisă din tată în fiu, neexistând familie în Valea Jiului care să nu aibă cel puțîn un membru care să lucreze la mînă sau industriile conexe. Este greu că cineva din afară Văii Jiului să înțeleagă cu adevărat această viață și modul în care acești oamenii și'au trăit mai bine de jumătate de viață în întuneric, cum și pericolele la care s'au expus pentru a pune o bucată de pâine pe masă familiilor lor, fiecare coborâre in una din Minele Văii find poate că ultima, un risc asumat cu care oamenii se obișnuiseră,  moartea find parte din viața lor , iar doliul al întregii comunității, atunci când aveau loc tragedii. Meseria de miner este pe cale de disparitie in Valea Jiului, in urma raman povestile despre riscurilor acestei meserii   Pe lângă amintirile vremurilor în ca...

A venit si ziua de 30 noiembrie 2015, ziua in care s'a gatat si ultimul shut iar pe rampa a fost scos ultimul vagonet cu ultima tona de carbune negru extrasa cu aceiasi mandrie dintr'o mina a carei istorii am incercat sa o parcurgem in cele doua episoade anterioare. Amaraciunea care ma incearca este greu de descris, de mina asta am fost legat sufleteste fiind locul unde a murit tatal meu intr'un accident de munca cand eu aveam doar 9 ani si in acelasi timp primul meu loc de munca oficial de unde am castigat prima mea bucata de pita. Amaraciunea imi este alimentata si de faptul ca aceasta mina era inca una viabila daca ar fi beneficiat la timp de modernizarile necesare si mai ales de un management care sa nu fie orientat doar inspre furat si imbogatirea peste masura a unora care au adus'o pana in pragul dureros al inchiderii. Sunt multi ca si mine ramasi inca pe aici si mai multi ca si mine plecati de aici care probabil ca inteleg ceia ce simt dincolo de povesti s...

     Acum, când scriu aceste rânduri, simt cum moare încă un pic din mine, cu fiecare mina ce se închide murim câte puţin şi noi cei ce am trudit în adâncurile lor. Unora li se va parea melodramatic, dar numai acel ce a fost barem odată într-un front de lucru poate înţelege ce înseamnă acest loc pentru un adevarat miner.     De aceasta data cu modestele mele puteri voi încerca să prezint pe scurt istoria de peste 150 de ani a minei Petrila.    Chiar dacă prima producţie oficială de 8.529 chintale (852,9 tone)  este consemnată în anul 1868, la mina Petrila, trebuie spus că exploatarea a început mult mai devreme.    Primele forme de exploatare au fost carierele ce valorificau aflorimentele stratelor de cărbune. Acestea au apărut la Petrila şi Petroşani în 1840 fiind deschise de către fraţii Hoffmann şi Carol Maderspach (Velica,Schreter,1993,p.32).    Abia la 30 decembrie 1859 este consemnată la Deva sub denumirea de...