Obiceiul împodobirii crucilor de Paști la momârlanii din Valea Jiului - Obicei străvechi, unic în țară

 Obiceiul împodobirii crucilor de Paști la momârlanii din Valea Jiului este o tradiție străveche, specifică acestei comunități din satele montane ale Hunedoarei, considerată a avea rădăcini precreștine. 

În perioada premergătoare Paștelui, momârlanii merg în cimitire pentru a curăța mormintele și a împodobi crucile cu flori, hârtii colorate, coronițe sau baticuri. 

Originea straveche a obiceiului

Originea tradiției împodobirii crucilor de Paști la momârlanii din Valea Jiului este incertă, dar se consideră că are rădăcini precreștine, probabil dacice, suprapuse ulterior peste ritualurile creștine. Momârlanii, o comunitate arhaică din satele montane hunedorene, sunt văzuți ca urmași ai dacilor, iar acest obicei reflectă credințe ancestrale legate de cultul morților și legătura spirituală cu strămoșii. Împodobirea crucilor cu flori, baticuri sau hârtii colorate simbolizează un „pod între cer și pământ”, facilitând comunicarea cu cei plecați. Deși influențat de creștinism, ritualul păstrează elemente precreștine, cum ar fi venerarea mormintelor și decorarea lor în preajma sărbătorilor majore, o practică întâlnită și în alte culturi arhaice. Lipsa documentelor scrise face ca originea exactă să fie bazată pe tradiția orală și pe interpretările etnografice.

In tradiția crestină

După slujba de Înviere, momârlanii vin și aprind lumânări pentru sufletele persoanelor dragi.

„Trebuie să înțelegem cu toții că mormântul în sine este un loc sfânt, pentru că groapa se sfințește și crucea este sfințită de către un preot și atunci, locul unde odihnesc cei dragi nouă, trupește vorbind, trebuie să se bucure de o îngrijire mai aparte. Asta se întâmplă acum, în Săptămâna Mare și după Paști. Oamenii vin la morminte, pe care le pun la punct, fac curat, aprind o lumânare și își amintesc de cei dragi. Este o perioadă în care  ar fi bine să facem cu toții acest lucru”

 a spus Ciprian Marton, preot ortodox, care slujește în Petrosani.

"Din bătrâni, curățăm acum mormintele, punem flori, puneam și baticuri, icoane și flori. și curățăm totul să fie reîmprospătarea pământului"

spun localnicii.

Unii localnici asociază obiceiul în special cu crucile femeilor, baticul folosit fiind reminiscent al năframei purtate de mame sau bunici la biserică în zile de sărbătoare. Tradiția, păstrată cu sfințenie în localități precum Sălătruc sau Jieț, este unică în România și subliniază identitatea culturală a momârlanilor, considerați urmași ai dacilor.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Comentariile pe aceasta pagina sunt moderate inainte de postare, de aceea va rog sa introduceti un singur comentariu, care va aparea pe site dupa ce va primi aprobarea administratorului!

Recomandari de postare:

 Evitati sa comentati ANONYMOUS/ANONIM pentru ca aceste comentarii sunt de obicei sterse!

Incercati sa comentati decent, pentru ca daca injurati sau incercati sa jigniti pe cineva nu faceti decat sa ne dovediti ca inca nu v-a cazut coada!

HINTS: Daca nu aveti cont blogger, folositi optiunea OpenID unde va puteti loga cu conturile folosite pe alte formate de blog.

Daca nu aveti nici una nici alta folositi optiunea Nume / Adresă URL, unde va puteti scrie numele si adresa pagini personale!

Bine ati venit in Valea Jiului!

Postări populare de pe acest blog

Scurt Istoric al mineritului în Valea Jiului

Imagine
Primele observaţii făcute asupra zăcământului de cărbuni din Valea Jiului, au fost consemnate în anul 1782, când acesta s-a aprins în zonele de afloriment şi a ars multă vreme, observaţia fiind făcută de mineralogul Benkö Janos. O a doua consemnare a prezenţei cărbunelui a fost făcută în perioada 1787-1788 când generalul austriac Landau, cu armata sa, a apărat înălţimile Vulcanului de o hoardă otomană ce vroiau să pătrundă în Transilvania. Fiind o noapte friguroasă de toamnă, soldaţii austrieci au aprins focul în tranşee. Generalul fiind îngrijorat că focurile aprinse ar putea să-i trădeze poziţiile, a dat ordine ca acestea să fie stinse. Constatând că este imposibil să stingă focul, se spune că generalul a avut ideea să adune grămezi uriaşe de cărbuni cărora le-a dat foc. Otomanii derutaţi de numărul mare de focuri au crezut că armata austriacă este mult mai mare decât în realitate, s-au speriat şi s-au întors spre Dunăre. Ca un gir de credibilitate a celor de mai sus stă de...
Citiți mai multe

Scurt istoric al bastinasiilor din Valea Jiului - Momarlanii

Imagine
In spatele culmilor abrupte ale Vaii Jiului, la adapostul unei adevarate fortificatii naturale, s-a dezvoltat o spiritualitate unica, din care razbate o puternica amprenta dacica. Bastinasilor li se spune momirlani, iar numele li se trage de la şocul pe care l-au avut cei care au ajuns in Valea Jiului la sfirsitul veacului trecut, cand venind ptr prima oara in aceste tinuturi au gasit niste gramezi de pietre si pamant facute de locuitorii acestor locuri, care poarta numele de momai. O populatie arhaica, cu obiceiuri si traditii proprii. Multi dintre ei prefera si acum sa traiasca izolati pe culmile muntoase,intr-un spatiu fara virsta, in conditii comparabile cu cele ale vremurilor mitologice. Azi, momirlanii se amesteca printre cei veniti dupa carbunele din Valea Jiului, dar ramin reprezentanti ai unui neam uitat intre timpuri. Valea Jiului este sinonim cu locul in care, odata, se innegreau sufletele prin subterane. Insa Valea ascunde un tezaur de traditii si legende, aici traind o pop...
Citiți mai multe

A fosta odata Uzina de Reparat Utilaj Minier Petrosani (U.R.U.M.P) - Locul unde a luat nastere "Coloana Infinitului lui Brancus"

Imagine
    Ȋn 1868  „Societatea de mine şi cuptoare” din Braşov, construieşte la Petroşani locuinţa administratorului minelor în zona minei Petroşani Est. Lângă aceasta se vor construi şi o clădire destinată birourilor dar şi câteva locuinţe pentru funcţionari. Aceste clădiri vor deveni nucleul în jurul căruia va apărea colonia  „Praga”.     Locuinţa administratorului beneficia de un mare parc pe care în 1909 se construiesc Atelierele Centrale Petroşani , ce aveau rolul de a deservi Minele Lonea, Petrila , Petroşani Est şi Vest, dar şi mina Aninoasa cu lucrări mai complicate ce nu puteau fi făcute în atelierele acestora (Baron 1998  p45).        Construcţia clădirii a început în 1909 şi a fost finalizată în 1910, ulterior fiind extinsă în mai multe etape. Tot în 1910 se dă în folosinţă şi turnătoria de fontă, care la finele anului 1925 va fi mărită şi dotată cu  cubilouri de 1000 kg şi un cuptor de uscat f...
Citiți mai multe