miercuri, 27 iunie 2007

Scurt Istoric al mineritului în Valea Jiului

Primele observaţii făcute asupra zăcământului de cărbuni din Valea Jiului, au fost consemnate în anul 1782, când acesta s-a aprins în zonele de afloriment şi a ars multă vreme, observaţia fiind făcută de mineralogul Benkö Janos.
O a doua consemnare a prezenţei cărbunelui a fost făcută în perioada 1787-1788 când generalul austriac Landau, cu armata sa, a apărat înălţimile Vulcanului de o hoardă otomană ce vroiau să pătrundă în Transilvania.
Fiind o noapte friguroasă de toamnă, soldaţii austrieci au aprins focul în tranşee. Generalul fiind îngrijorat că focurile aprinse ar putea să-i trădeze poziţiile, a dat ordine ca acestea să fie stinse.
Constatând că este imposibil să stingă focul, se spune că generalul a avut ideea să adune grămezi uriaşe de cărbuni cărora le-a dat foc. Otomanii derutaţi de numărul mare de focuri au crezut că armata austriacă este mult mai mare decât în realitate, s-au speriat şi s-au întors spre Dunăre.
Ca un gir de credibilitate a celor de mai sus stă denumirea de Valea Arsului de lângă oraşul Vulcan.
Dar primele lucrări de prospecţiune în adevăratul sens al cuvântului au început Valea Jiului în 1835 când se pun în evidenţă rezervele mari de cărbuni. Începând cu anul 1840 creşte interesul pentru bogăţiile subsolului Văii Jiului. Pionierii mineritului în această zonă fiind membrii familiei bănăţene Hoffmann, deţinătorii capitalului societăţii minelor de fier de la Rusca – Montană şi Carol Madespach supraveghetor, şef de mină la mina din Oraviţa.
Cei cinci proprietari din Rusca – Montană asociaţi pe baza unui număr egal de cupoane de acţiuni, împreună cu Francisc Maderspach (căpitan pensionat din Bărbăteni) cumpără pentru suma de 14300 florini diferite proprietăţi de pe teritoriul a 14 comune, îndeosebi din pământurile familiilor Kenderessy şi Iordan, precum şi de la unii ţărani liberi şi trec imediat la organizarea primelor exploatări de la suprafaţă în zonele Petroşani, Vulcan, Petrila.
Primele lucrări de exploatare a rezervelor de cărbuni din Valea Jiului s-a făcut în anul 1840, când s-a început exploatarea aflorimentelor din zonele Petroşani, Vulcan şi Petrila. Odată cu legea austriacă a minelor din 1854, apare obligativitatea ca mici întreprinzători să se unească. Pentru a respecta legea, ei fuzionează cu „Uniunea Minieră din Vestul Ardealului” care obţine între anii 1858-1859, primele perimetre miniere înscrise în Cartea funduară minieră a „Tribunalului Alba”. Mai târziu ele vor fi cumpărate de „Societatea Anonimă de Mine şi Furnale din Braşov.”
Societatea Braşoveană era cea de-a patra producătoare de fontă a monarhiei habsburgice şi deţinea minele de lignit de la Baraolt şi Holbav, de minereu de fier de la Bălan şi în Bucovina şi preluase uzinele metalice de la Călan.
În 1859 la Jiu Vaidei - Vulcan i-a fiinţă cea de-a doua întreprindere minieră din bazinul Văii Jiului, şi anume „Societatea minieră Árpád - Terezia” cu 14 acţionari, printre care se aflau: baronul Lajos Kemény, soţia contelui György Teleki şi baroana Leona Iósika. Deţinătorul majoritar al acţiunilor şi conducătorul întreprinderii fiind Iózsef Mara. Întreprinderea începe activitatea productivă în anul 1867.
Tot în anul 1859 se încep lucrările de deschidere a minei „Deak” (care mai târziu va deveni mina Petrila) prin săparea „şanţului Ferencz” în partea estică Jiului de Est. Lucrarea a pus în evidenţă, cu ajutorul aflorimentului natural 21 de strate, unele mai groase, altele mai subţiri.
Prima lucrare importantă ce se realizează în câmpul minier zona Petrila (câmpul „Ferencz”) a fost săparea galeriei de coastă de la mina „Deak”, lucrare începută la data de 24 decembrie 1868 la cota 634,3 m. Galeria se poate vedea încă în incinta minei Petrila. Mina şi localitatea Petrila vor fi legate de Petroşani prin calea ferată construită în 1869.
Între anii 1867-1868, în câmpul minier Petroşani la cota 621,7 m începe săparea galeriei „de Est” care deschidea mina „Petroşani Est” în partea superioară. Mai târziu se va săpa un puţ principal în partea de la „Ferro”, adâncit iniţial până la 90 m, iar mai apoi la 192 m. Datorită problemelor create de exploatare şi transport, mina se va închide în anul 1937.Tot în 1867 începe exploatarea în zona Jiu Vaidei - Vulcan.
Fundamentul minei „Petroşani Vest” situată pe malul vestic al Jiului de Est, se pune în anul 1869. În acest an „Societatea Anonimă de Mine şi Furnale din Braşov ”= „Societatea Braşoveană”, începe la cota 610 m, în dealul de vest al Jiului de Est, săparea galeriei principale „Gustav”. Cu o lungime de 300 m această galerie deschide toate stratele subţiri aflate sub stratul 15, intrând în culcuşul stratului 3. Galeria ajunge în perimetrele miniere Dâlja şi Aninoasa. S-au mai săpat galeriile „Glükaf” şi „Ferdinand”. Mai târziu la 400 m de gura galeriei la cota 655 m, se va săpa „Puţul de Vest”. Mina se va închide la 30 octombrie 1928.
Anul 1869 consfinţeşte începerea lucrărilor de deschidere a minei Lonea. În anul 1873 se sapă galeria de legătură de la mina Lonea (Mina I) cu calea ferată.
Mai târziu se vor deschide minele Lonea II şi respectiv Lonea III (Jieţ -1873). Puţul de la Jieţ a fost săpat în două etape situate la un interval de 20 de ani una de alta. Prima etapă a însemnat începerea săpării puţului în 1873, iar a doua între 1894 şi 1895 când au fost reluate lucrările şi finalizate. Societatea Lonea închide Mina I în 1928 şi Mina II după 1 aprilie 1930, rămânând activă Mina III („Jieţ”).
Minele Lonea I şi II se vor redeschide în anul 1949, formând Mina Lonea, care este în funcţie şi în ziua de azi.
După această dată, activitatea minieră se intensifică şi pe harta Văii Jiului, apar tot mai multe mine noi. Creşterea producţiei de cărbune a ridicat problema transportului ei către locurile de desfacere. Ca urmare acestei cereri în anul 1867 încep lucrările la calea ferată Petroşani – Simeria , lucrări finalizate în 1870. Construirea căii ferate a produs schimbări majore atât în dinamica dezvoltării zonei, cât şi din punct de vedere administrativ. Astfel dacă până în 1870 Vulcanul era centru administrativ al Văii Jiului, după această dată Petroşaniul îi va lua locul.
În anul 1870, în zona coloniei Aninoasa, se deschid primele lucrări în vederea exploatării aflorimentelor stratelor 3 şi 5. Exploatarea lor va începe abia în anul 1885 în zonele Kelety, Piscu şi Priboi.
Deschiderea propriu-zisă a minei Aninoasa are loc în 1890.
Fiind epuizate depozitele de la suprafaţă a aflorimentelor, se trece la săparea unei galerii în malul de Vest al Văii Aninoasa, la cota 670 m, galerie ce va străbate coama dealului ajungând în valea Piscu. Concomitent în flancul de Est al văii se deschide o galerie la orizontul „Dâlja”.
Pentru transportul producţiei de la Aninoasa, „Societatea Braşoveană”, va instala în 1892, un funicular paralel cu primul.
În 1931 se închide mina Aninoasa – Est, iar în 2006 se închide mina Aninoasa.
În luna iulie 1870 se deschide o galerie de coastă susţinută în zidărie, în zona satului Răscoala, formând mina Răscoala. Datorită zăcământului sărac mina va fi închisă în anul 1910.
Probabil, cam în această perioadă încep lucrările la mina „Sălătruc”, situată în partea sudică a oraşului Petroşani, pe valea pârâului cu acelaşi nume. Cert este faptul că în 1872 galeria avea o lungime de 153 de stânjeni. Fiind o mină relativ mică, va rezista în funcţie până în anul 1941, când este închisă definitiv.
Anul 1871 consfinţeşte înfiinţarea administraţiei de stat în Petroşani.
În anul 1879, profitând de faptul că transportul pe calea ferată se află în proprietatea sa Societatea Anonimă de Mine şi Furnale din Braşov, opreşte punerea la dispoziţie a vagoanelor necesare construcţiei. De asemenea începe mituirea funcţionarilor de la minele statului şi recurge la sabotarea minelor societăţilor concurente. Aceste acţiuni determină statul să-i arendeze pentru 17 ani şi jumătate toate minele statului împreună cu muncitorii, instalaţiile de exploatare, calea ferată îngustă Petroşani –Petrila - Lonea şi coloniile Lonea şi Petrila.
Acţiunile acestea vor aduce la controlul capitalului austriac asupra Văii Jiului în anul 1890. În anul 1890 o societate din care făceau parte deputaţi ai parlamentului ungar (Hováth Gyula, Hoitsy Pál, Cséry Lajos) se angajează în construirea căii ferate de interes local Petroşani-Lupeni şi arendează pentru 90 de ani minele „Mara şi Transilvania” care erau limitrofe cu calea ferată ce urma să fie construită şi înfiinţează „Societatea Anonimă de mine de cărbuni din Jiu - Uricani”.
În anul 1884, după ce concesionează de la familia Kendeffy minele „Arpad” şi „Terezia” din zona Vulcan, hotelierul Pricop din Petroşani începe lucrări de deschidere . Cărbunele extras fiind transportat cu carele la Petroşani.
Tot în anul 1884 Hoffman Rafael care deţinea un număr important de concesiuni la Lupeni, trimite doi maiştrii şi mai mulţi muncitori pentru începerea lucrărilor de exploatare în această zonă.
În perioada 1892 – 1902 se deschid în perimetrul Lupeni minele : „Nord”; „Ştefan”; „Victoria”; „Ileana”; „Carolina”; partea nordică şi minele „Sud” şi „Ella” în partea sudică. La est de mina „Nord” se deschide mina „Victoria”. În anul 1914 se întrerupe exploatarea minelor „Sud” şi „Ella”, iar în anul 1931 se închid minele „Victoria” şi „Carolina”. La ora actuală mina Lupeni este cea mai mare mină în funcţie din Valea Jiului.
Deşi lucrările de exploatare încep între anii 1882-1884, schimbarea proprietarilor face ca viitoarea mină Vulcan să fie deschisă abia în 1900, prin deschiderea minelor din Valea Lupului – Vulcan între Valea Crividiei şi Valea Lupului şi până la stâncile calcaroase din Paroşeni – Măceşd.
Lucrările pornite atât din Valea Lupului cât şi din Valea Crividiei (1902), au format mina Vulcan Vest. Mina Vulcan Est se deschide printr-o galerie transversală pornită din Valea Arsului şi două puţuri pentru început. Este vorba de puţurile „Principal” şi „Plesnitoarea”, mai târziu acestora li se vor alătura puţurile 15 şi 13 în Valea Arsului şi puţul „Priboi” în Valea Priboi.
Înainte de începerea primului război mondial se deschide o nouă mină pe Valea Crividiei la 580 m Nord de malul Jiului de Vest, prin deschiderea puţului „Dr. Khorin.
Toate aceste lucrări au stat la baza deschiderii „Grupului Vulcan”. La acestea s-au adăugat construirea unei separaţii mecanice, un funicular cu o lungime de 1200 m (construit în 1903) ce lega mina Vulcan Est de separaţie, un plan înclinat dotat cu instalaţie de transport cu lanţ fără
sfârşit, o uzină electrică pusă în funcţie în 1910.

Datorită crizei economice dintre cele două războaie, la 1 octombrie 1931 se închid minele Vulcan Est şi Vulcan Vest.
În anul 1949 încep lucrările de redeschidere a minei, primele tone de cărbune fiind scoase la lumină în data de 9 aprilie 1951. Mina funcţionează şi azi.
În a doua parte a anului 1890, se deschide ca o continuare a minei „Petroşani Vest” mina „Dâlja”. Legătura între cele două mine fiind făcută prin galeria principală de la cota 610. Se va săpa puţul nr. 2 de la suprafaţă la cota 580.
În 1931 se vor închide atât mina Petroşani Vest cât şi mina Dâlja. Mina Dâlja se va redeschide în anul 1960 şi va fi reînchisă în 2004 (foto27).
Banca „Credit Lyonnais”, cumpără în 1891 minele „Societăţii Anonime de mine de cărbuni din Jiu - Uricani”.
În anul următor i-a fiinţă „Societatea Anonimă de mine de cărbuni Uricani - Valea Jiului”, prin contopirea societăţii cumpărate anterior cu societatea „Valea Jiului”.
Această societate împreună cu Oberschlesiche Kokswerke va înfiinţa în 1899 „Societatea Anonimă pentru fabricarea cocsului din Uricani - Valea Jiului”.
Pentru a putea asigura lemnul necesar procesului de exploatare în anul 1892 se construieşte un funicular până la Cimpa unde exista o fabrică de cherestea cu şase gatere. Lemnul rotund era folosit la minele din Lupeni, Vulcan şi Aninoasa. Anul 1895 aduce o nouă societate în peisajul Văii Jiului, minelor societăţilor concurente, este vorba de Societatea „Valea Jiului de Sus”, cu sediul în Vulcan. Societatea reprezenta interesele capitaliştilor germani Iosif Rotter şi Gergert Guido şi deţinea concesiuni la Dâlja, Vulcan, Uricani şi Câmpul lui Neag.
Pentru suma de 3.500.000 florini, Societatea anonimă de cărbuni din Salgótarján, cumpără în anul 1894 toate minele şi drepturile de arendă ale „Societăţii Anonime de Mine şi Furnale Braşov”.
În anii următori societatea maghiară intră în conflict cu capitalul francez datorită tendinţei ei de a acapara toate minele din Valea Jiului.
Societatea anonimă română pentru exploatarea minelor de cărbuni Petroşani cu sediul în Bucureşti, începe în 1893 exploatarea perimetrului minier Petroşani care conţinea patru sectoare (grupe de mină).
În 1914 se fac primele sondaje în câmpul minier Livezeni58) , sondaje care vor fi reluate între anii 1955-1956. Începând cu anul 1967 se lucrează la deschiderea minei Livezeni, prin deschiderea Puţului Est. Prima capacitate de producţie de la Livezeni a fost pusă în funcţie în august 1972 – an în care mina a produs 50.000 tone de cărbune.
În câmpul minier Uricani încep lucrările de cercetare, în luna octombrie 1923, lucrări care pun în evidenţă faptul că stratul principal are o grosime de 20 m.60) Dar din diverse motive de ordin economic deschiderea minei Uricani este amânată până în anul 1948. Mina Uricani funcţionează la ora actuală.
Lucrările de deschidere la mina Bărbăteni încep în anul 1965, producţia extrasă este transportată la Preparaţia Lupeni cu ajutorul unui flux de benzi.
În luna decembrie 1998 se propune trecerea în conservare a minei, dar mina funcţionează şi
astăzi ca sector al minei Lupeni.
La 7 octombrie 1966 se scot primele tone de cărbune de la mina Paroşeni. Lucrările de amenajare în vederea deschiderii viitoarei mine încep în anul 1963. Mina extrage cărbune şi în prezent.
La 1 iunie 1981, se declanşează acţiunea „Huila”- Câmpu lui Neag , pentru punerea în valoare a rezervelor de cărbune de aici. Data de 1 septembrie 1986 fiind data de naştere a Întreprinderii Miniere Câmpu lui Neag. Mina va fi închisă în anul 1998.
La 5 august 1986 se dau primele tone de la Valea de Brazi. Mina se va închide în anul 1998.
La 1 iunie 1986 se înfiinţează Întreprinderea Minieră Lonea – Pilier care va fi închisă în anul 1997. Primele tone de cărbune vor fi extrase la 15 aprilie 1992.
La 1 mai 1987 încep lucrările de deschidere şi amenajare la Întreprinderea Minieră Iscroni.
Mina Iscroni începe lucrările de atacare din incinta minei Livezeni, deschizând stratul 15. Această mină nu a funcţionat decât până în anul1990 şi s-a făcut doar lucrări de deschidere.
La ora actuală lucrările de la orizontul 100 sunt preluate de mina Livezeni.
Tot în acest an, se înfiinţează Întreprinderea Minieră Petrila Sud. Prima tonă de cărbune de la Mina Petrila Sud, care a transformat puţul nr. 4 al Întreprinderii Miniere Livezeni din puţ de aeraj în puţ principal de extracţie, s-a dat în data de 18 ianuarie 1987. Mina va fi închisă în1997.

Istoric
Puscasu Dumitru Ioan
Membru al Societatii Numismatice Romane

Fotografii si completari
Florin Mugurel

11 comentarii:

  1. de abia asteptam sa vad ceva nou aici!! Acum cind vad volumul...inteleg si de ce a durat atita. Unele lucruri se leaga cu istorisiri ale bunicii mele. Ei au venit la minele din Aninoasa din Germania unde minele se inchisesera...exact nu stie nici ea , deoarece ea s-a nascut acolo in Vale...cind avea 7 ani..exact asa isi aminteste si povesteste...s-a inchis mina Aninoasa si au plecat in Franta pentru citiva ani.Apoi s-au reintors in Vale. Din cite stiu eu cei veniti din Germania au avut si scoli in limba germana...oricum
    e placut sa aflii amanunte .Daca gasesti ceva despre germanii - ajunsi acolo m-as bucura sa aflu.
    Multumesc mult pentru ca aveti grija ca si noi cei care nu avem acces la aceste informatii...sa ne putem bucura de ele...pentru ca este o bucurie!!

    RăspundeţiȘtergere
  2. Andrea, multumesc ptr suport ! :)

    Informatiile din pacate le adunam destul de greu, timpul este foarte limitat, si cand am eu timp nu are Puiu (Puscas Dumitru) cand are el nu am eu, si tot asa. El se ocupa si de Muzeul Mineritului din Petrosani, unde a pus si pune mult suflet, si unde se simt schimbari importante de cand este el acolo.
    La toate acestea se adauga aceesul la informatii care este extrem de greoi, nu prea are nimeni chef nici sa iti povesteasca si nici sa iti ofere date. Dupa cum ai vazut noi incercam sa oferim date exacte si foarte bine documentate, nu "povesti vanatoresti" :)
    De aceea munca de documentare si punere in practica este nitel mai greoaie, dar incercam cat putem sa fim up to date :)

    Si Andrea, vei avea o surpriza, nu spun despre ce este vorba dar ... ;)

    RăspundeţiȘtergere
  3. Ah ce drag mi site-ul asta!!!

    RăspundeţiȘtergere
  4. Ma bucur tare, si m-as bucura si mai tare daca as stii ca mai sunt si altii care il citesc :)

    Enjoy ! :)

    RăspundeţiȘtergere
  5. Super tare ! ma bucur cand pot sa imi stiu trecutul

    RăspundeţiȘtergere
  6. In primul rand doresc sa aduc o rectificare si anume ca cei patru frati Anton, Adam, Zacharia si Ernest erau Hofmann si nu Hoffman sau Hoffmann. Ei erau descendeti dintr-o familie germana cu vechi traditii in minerit, in zona Banatului de munte.
    Ei infiinteaza firma "Gebrueder Hofmann und Maderspach" impreuna cu Karl Maderspach si pun bazele primelor exploatari miniere pe Valea Jiului. Datorita implicarii lor in revolutia de la 1848, firma intra in declin.
    Doresc sa mentionez ca si Raphael Hofmann, fiul lui Zacharia Hofmann facea parte din aceiasi familie.
    Exista o ramura a familiei care a fost inobilata in urma sprijinului acordat de catre Georg Hofmann , un unchi al celor patru frati, in timpul razboiului cu turcii, cand acesta a pus la dispozitie Camerei de comert Austriei mijloace de transport (care cu boi) pentru evacuarea documentelor. Urmare a inobilarii, aceasta ramura a familiei si-a schimbat numele in Hoffmann. Aceasta ramura este legata strans de istoria orasului Ferdinandsberg (Otelul Rosu)

    RăspundeţiȘtergere
  7. Comentariul facut mai sus nu a vrut sa umbreasca intr-un fel sau altul materialul prezentat privind istoricul Vaii Jiului. Prin bogatia de date, prin claritate materialul denota competenta si meritul deosebit al celor care l-au realizat. El poate constitui un exemplu si pentru istoricul altor locuri din tara, care din pacate duc lipsa de astfel de prezentari. Felicitari!

    RăspundeţiȘtergere
  8. Domnule Aurel Hofmann,

    Va multumim atat pentru completari, cat si pentru felicitarile aduse! Daca detineti date, sau doriti sa scrieti un articol care sa fie publicat pe acest site, va rugam sa ne trimiteti acest articol la adresa de email: postadeforum arond yahoo punct com, acesta fiind publicat in cel mai scurt timp si va contine semnatura dumnevoastra cu multumirile de rigoare!

    Acest mesaj se adreseaza si tuturor celor care doresc sa faca acest lucru, avand in vedere faptul ca este un proiect benevol si am dori noi si comun pentru cunoasterea acestei zone si schimbarea imaginii ei ...

    Va multumim!

    RăspundeţiȘtergere
  9. Interesante informatii! Ma gandesc
    la popularizarea site-ului prin scoli.

    RăspundeţiȘtergere
  10. Interesant.Oricum peisajul este minunat.

    RăspundeţiȘtergere
  11. Constructiile din defileu sunt piese de muzeu.

    RăspundeţiȘtergere

Comentariile pe aceasta pagina sunt moderate inainte de postare, de aceea va rog sa introduceti un singur comentariu, care va aparea pe site dupa ce va primi aprobarea administratorului!

Recomandari de postare:

Evitati sa comentati ANONYMOUS/ANONIM pentru ca aceste comentarii sunt de obicei sterse!

Incercati sa comentati decent, pentru ca daca injurati sau incercati sa jigniti pe cineva nu faceti decat sa ne dovediti ca inca nu v-a cazut coada!

HINTS: Daca nu aveti cont blogger, folositi optiunea OpenID unde va puteti loga cu conturile folosite pe alte formate de blog.

Daca nu aveti nici una nici alta folositi optiunea Nume / Adresă URL, unde va puteti scrie numele si adresa pagini personale!

Bine ati venit in Valea Jiului!