Depoul de locomotive din Petrosani

Începerea construcţiei căii ferate Simeria –Petroşani în anul 1867 , lucrare cu o lungime de 78,7 km terminată în 1870 , a ridicat şi o problemă de ordin organizatoric şi anume cea a existenţei unui depou necesar pentru locomotivele ce deserveau acest traseu , ca urmare tot în acea perioadă se construieşte primul depou din Petroşani .

Acesta avea o formă dreptunghiulară şi era prevăzut cu trei linii , dintre care două cu o capacitate de opt locomotive şi foloseau la remizarea şi ţinerea sub presiune a locomotivelor de serviciu ,iar a treia era destinată reparării .

La capătul dinspre Livezeni al depoului se găsea o platformă care servea la întoarcerea manuală a locomotivelor de către personalul de locomotivă .

Alimentarea cu apă a depoului era făcută prin cădere liberă de pe valea Maleia , prevăzută la bifurcaţie cu un separator cu decantare , supravegheat şi deservit de personal instruit , înzestrat cu locuinţă de serviciu .

De la decantor printr-o conductă subterană ce traversează oraşul , apa ajungea la castelul de apă prevăzut cu două rezervoare .

Creşterea producţiei de cărbune a dus la deschiderea unor căi ferate locale cum ar fi calea ferată îngustă Petroşani-Petrila construită în 1869 şi prelungită până la Lonea în 1892 . Tot în 1892 se construieşte calea ferată Petroşani-Lupeni .

Creşterea numărului de trasee deservite , corelată cu creşterea continuă a cantităţii de cărbune extrasă şi care urma a fi transportată , a dus la creşterea numărului de locomotive şi din acest motiv a apărut necesitatea construirii unui nou depou .

Datorită situaţiei geografice specifică Petroşaniului , noul depou nu putea fi construit pe platforma staţiei (gării ) , soluţia propusă constând în exproprierea unui teren situat nu departe de vărsarea pârâului Băniţa în Jiul de Est . Terenul respective aparţinea unor localnici ai Petrosului , comuna Baru Mare . Exproprierea s-a făcut între proprietari şi conducerea administrativă a căilor ferate .

Existenţa terenului a dus la demararea lucrărilor la construcţia noului depou în anul 1912 . Noua clădire a remizei este de formă circulară prevăzută cu un număr de 22 de linii şi tot atâtea canale de vizitare . Toate liniile din remiză converg către placa de întoarcere , care până în 1949-1950 era manipulată manual . După această dată acţionarea se face cu ajutorul unui motor electric .

Platforma de intoarcere a locomotivelor actionata electric

Pentru pomparea şi depozitarea apei necesare s-a construit casa de pompe şi castelul de apă ( 1912 ) mărginite de două surse bogate de apă , Jiul de est şi pârâul Băniţa. Rezervorul castelului are o capacitate de 300m³ .

În 1965-1967 vechiul sistem de pompare a apei realizat prin două pompe de tip ,, Wortington” acţionate cu abur sunt înlocuite cu pompe acţionate electric .

După darea în funcţie a spălătoriei de cărbune Petrila în anul 196 , pomparea apei din Jiul de Est a fost întreruptă , iar pentru asigurarea necesarului de apă a fost construit un baraj cu stăvilar reglabil , pe pârâul Băniţa.

Turnul de apă construit în 1912

Până în 1955 clădirea administrativă cu un nivel deservea întreaga administraţie la parter iar etajul era destinat locuinţelor de serviciu . După 1955 se construieşte o altă clădire administrativă cu două nivele , vechea clădire fiind folosită în totalitate drept locuinţă de serviciu . Lângă noua clădire administrativă se află şcoala personalului de locomotivă .

Anul 1969-1967 este legat e sosirea primelor locomotive Diesel care au fost detaşate de la depoul Craiova , iar ceva mai târziu sosesc şi primele locomotive hidraulice .

După electrificarea liniei ferate Petroşani –Simeria între anii 1973-1975 , la depoul din Petroşani sosesc şi primele locomotive electrice .

Ptr a avea o imagine actuala asupra acestui depou, m-am deplasat astazi pana acolo, ptr a vedea in ce stare se afla, si de asemenea a culege niste date si a face niste fotografii din care sa incercam sa ilustram trecerea anilor.
Ptr fotografiile si informatiile de mai jos, tin sa ii multumesc domnului Zica Victor, agent de paza, care ne-a permis sa facem cateva fotografii in incinta actualului depou, atat cat s-a putut.

Prima locomotiva din dreapta este estimata a fi construita in anii '40-'50, nu am putut-o indentifica ptr ca din pacate ii lipseste tablita de indentificare.
Cea din mijloc a fost construita in 1932, iar ultima din stanga este si cea mai veche, construita fiind in 1913. Doar aceste 3 locomotive au mai ramas, dintr-un numar foarte mare, restul au luat drumul mafiei fierului vechi, desi sunt niste locomotive foarte valoroase, prima din dreapta pana de curand fiind functionala. Ptr cumpararea lor, s-au aratat intersati numerosi straini pana acum, insa din fericire deocamdata nu s-au vandut, si asa am mai ramas cu macar acestea 3 care sa mai scrie istorie.

In fotografia de mai jos, puteti vedea locul de unde se alimenta turnul de mai sus cu apa. Instalatia din 1912 functioneaza si in acest moment, servind ptr alimentarea cu apa calda a depoului din zilele noastre, chiar si acum dupa aproape 100 de ani ! Deh ... lucru nemtesc ...




Istoric
Puscasu Dumitru Ioan
Membru al Societatii Numismatice Romane

Fotografii si completari
Florin Mugurel