Istoric Universitatea din Petrosani

Universitatea din Petroşani este o instituţie de învăţământ superior care îşi are începuturile în anul 1948, când, în urma publicării în Monitorul Oficial nr. 177/3august 1948 a Decretului nr. 175/1948 pentru reforma învăţământului, şi a Deciziei ministrului Învăţământului Public privind organizarea învăţământului superior, publicată în Monitorul Oficial nr. 249/26 octombrie 1948, au fost înfiinţate: Institutul de Geologie şi Tehnică Minieră Bucureşti, având două facultăţi (Geologie; Tehnică Minieră); Institutul de Minereuri Feroase Timişoara; Institutul de Minereuri Neferoase Brad; Institutul Cărbunelui - Facultatea de Exploatarea şi Prepararea Zăcămintelor de Cărbuni - la Petroşani; durata studiilor universitare era de 4 ani. În anul 1952 cele două Institute de la Timişoara - continuator al Facultăţii de Mine şi Metalurgie al Şcolii Politehnice Timişoara - şi de la Brad, sunt desfiinţate, iar studenţii au fost transferaţi la Institutul de Mine din Bucureşti, format acum prin contopirea Institutului de Geologie şi Tehnică Minieră din Bucureşti cu Institutele de Minereuri din Timişoara şi Brad.
Înfiinţarea Institutului Cărbunelui la Petroşani în anul 1948, va reprezenta un moment important pentru existenţa social-economică şi culturală a Văii Jiului, iar în perspectiva istoriei se va dovedi benefică pentru zona în care fiinţăm, dar şi pentru evoluţia economiei româneşti, în general şi a mineritului, în special.
Şcoala superioară de la Petroşani nu a apărut pe un teren arid.
Exista deja o tradiţie a învăţământului superior minier în România, care începe odată cu decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1 octombrie 1864 privind înfiinţarea, la Bucureşti, a Şcoalei de Ponţi şi Şosele, Mine şi Arhitectură, şi, mai apoi, a decretului domnitorului Carol I din 30 octombrie 1867 de înfiinţare, la Bucureşti, a Şcoalei de Poduri, Şosele şi Mine, cu o durată de cinci ani, având două secţii: a. Secţia de Poduri şi Şosele; b. Secţia de Mine. Şcoala se organizează pe principii moderne începând cu anul 1881; nu se mai pregăteau explicit ingineri mineri, dar nu este mai puţin adevărat că mulţi dintre absolvenţii Şcolii de Poduri şi Şosele – din anul 1888, Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele – recunoscuţi din anul 1890 ca ingineri ordinari clasa a III-a, vor lucra în întreprinderile miniere din ţară.

Învăţământul superior minier intră într-o nouă etapă odată cu începutul perioadei interbelice. Astfel, la 10 iunie 1920 regele Ferdinand semnează Decretul-Lege nr. 2521, prin care se aproba „înfiinţarea şi organizarea Şcoalelor Politehnice din România” ca „institute de învăţământ superior tehnic, asemănate ca grad de cultură universităţilor. Ele au drept scop formaţiunea inginerilor şi depind de Ministerul Lucrărilor Publice”. Prima dintre acestea va fi Şcoala Politehnică din Bucureşti, înfiinţată prin completarea şi transformarea vechii Şcoli Naţionale de Poduri şi Şosele.

În această structură învăţământul superior minier va funcţiona până în anul 1948.

Apoi, Valea Jiului era în acel timp una dintre puţinele zone industriale şi cu un pronunţat caracter urban din România, şi deci avea condiţii pentru a găzdui o asemenea instituţie.

Era un puternic centru industrial, cu specialişti de primă mărime şi oferea cadrul pentru un învăţământ aplicat.

Institutul Cărbunelui din Petroşani şi-a deschis porţile la 7 decembrie 1948 cu 135 studenţi în anii I (examen de admitere), II şi III (transferaţi de la Facultăţile de Mine de pe lângă Şcolile Politehnice din Timişoara şi Bucureşti). Institutul avea o singură secţie: „Exploatarea şi prepararea zăcămintelor de cărbuni", şi era condus, în calitate de decan, de prof. univ. Vasile Poboran, ajutat de 28 de cadre didactice, din care numai 8 cu funcţia de bază în Institut. În anul universitar 1949-1950 se înfiinţează o secţie nouă: „Electromecanică minieră", iar în anul universitar 1951-1952 secţia de „Topografie Minieră". În anul universitar 1949-1950 Institutul Cărbunelui dă prima promoţie de absolvenţi, formată din 35 de ingineri minieri.

Odată cu reorganizarea învăţământului superior minier din anul 1952, Institutul Cărbunelui îşi schimbă titulatura în Institutul de Mine Petroşani, activitatea desfăşurându-se în cadrul a două Secţii:

Exploatări Miniere, cu specializările:

a. Exploatări Miniere;

b. Topografie Minieră;

c. Prepararea substanţelor minerale utile;

Electromecanică Minieră.

Diversificarea profilurilor şi specializărilor, proces care se produce după anul 1990, a produs mutaţii importante în cadrul şcolii superioare de la Petroşani şi, dincolo de continuarea învăţământului cu profil tehnic, începe să capete tot mai multă consistenţă învăţământul universitar în profil economic, matematic, socio-uman, informatic, de administraţie publică. Acest fapt va determina schimbarea titulaturii şcolii superioare de la Petroşani, care va reflecta nu numai o schimbare de ordin administrativ dar şi de conţinut.

Astfel, prin Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 4894/1991, Institutul de Mine din Petroşani - având în structura sa două facultăţi: Facultatea de Mine şi Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice Miniere, şi un colegiu: Colegiul Universitar Tehnic şi de Administraţie din Petroşani, înfiinţat în anul 1990 - se denumeşte Universitatea Tehnică din Petroşani.

Începând cu anul 1995, prin H.G. nr. 568/1995 Universitatea Tehnică din Petroşani se denumeşte Universitatea din Petroşani, având în structura sa trei Facultăţi: Facultatea de Mine, Facultatea de Maşini şi Instalaţii Electromecanice, Facultatea de Ştiinţe şi un Colegiu Universitar Tehnic şi de Administraţie.

Astăzi, în condiţiile în care, prin Legea nr. 288/2004, învăţământul superior de scurtă durată, care se desfăşura în cadrul Colegiului Universitar, a intrat în lichidare, Universitatea din Petroşani cuprinde trei facultăţi, conform tabelului 1.1.

Facultăţile Universităţii din Petroşani

1. Facultatea de Mine - 1948

2. Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică - 1957

3. Facultatea de Ştiinţe - 1993


Misiunea Universităţii din Petroşani este de învăţământ şi cercetare în context european.
Universitatea din Petroşani îşi asumă un rol fundamental în crearea şi tezaurizarea de valori ale culturii şi civilizaţiei, în promovarea cercetării ştiinţifice, participarea culturii şi ştiinţei româneşti la circuitul mondial de valori materiale şi spirituale, afirmarea identităţii culturale naţionale şi dezvoltarea societăţii româneşti în cadrul unui stat de drept, liber şi democratic.
Universitatea din Petroşani, de la înfiinţarea sa în anul 1948 şi, mai ales, după anul 1957, a avut misiunea de a forma cadre cu pregătire superioară pentru toate domeniile de activitate specifice industriei extractive, precum şi pentru activităţi cu specific minier din alte ramuri industriale, dar şi în alte domenii cum ar fi: maşini şi instalaţii miniere, utilaj tehnologic, energetică şi automatizarea proceselor ş.a.. Pe lângă pregătirea cadrelor necesare, în special mineritului românesc, şcoala superioară de la Petroşani a dat cadre specializate în domeniile menţionate şi pentru circa 20 de ţări din Asia, Australia, Africa, America de Sud, America de Nord şi Europa.
Trebuie remarcat faptul că pentru a asigura pregătirea a peste 35.000 de absolvenţi, în principal în profil tehnic, dar şi în profil economic, matematic, socio-uman etc., de-a lungul întregii istorii de peste 60 de ani a Universităţii din Petroşani, a fost nevoie să se creeze o bază materială puternică: corpuri de învăţământ dotate cu săli de curs, săli de seminar, laboratoare; bibliotecă, având peste 304.000 volume: cărţi ştiinţifice, tehnice, literare, reviste de specialitate etc.; atelier pentru practica studenţilor; complex sportiv, format din sală de sport, stadion, terenuri de fotbal şi tenis; cămine pentru cazarea studenţilor, cantină, case de oaspeţi, Casa Universitară, bază de practică în zona munţilor Parâng şi la Câmpu lui Neag.
În acelaşi timp s-a format şi dezvoltat un corp profesoral de înaltă ţinută didactică şi ştiinţifică, din rândul căruia a provenit o parte a cadrelor didactice care au demarat după anul 1990 noi specializări tehnice, dar mai ales au deschis drumul specializărilor cu profil economic, matematic, socio-uman, informatic, care dau astăzi substanţă Facultăţii de Ştiinţe.
Noul context social-economic şi politic de după decembrie 1989 a permis o abordare constructivă în privinţa extensiei domeniilor şi specializărilor care pot să fiinţeze în cadrul Universităţii din Petroşani, oferta educaţională lărgindu-se an de an, astfel că, în prezent, în Universitate, funcţionează, la învăţământul de licenţă, 26 programe de studiu (specializări), dintre care, 17 sunt acreditate, în cadrul a 22 domenii de studiu.
În acelaşi timp s-a diversificat constant oferta pentru studiile universitare şi postuniversitare de masterat, în anul universitar 2008-2009 funcţionând 27 de programe de studiu (specializări), în cadrul a 17 domenii.
Perfecţionarea prin doctorat reprezintă al treilea ciclu de pregătire universitară avansată. Universitatea din Petroşani are recunoscut statutul de instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat şi, în această calitate, organizează doctoratul prin Centrul de Doctorat şi Formare Continuă, în domeniul fundamental Ştiinţe inginereşti: Mine, Petrol şi Gaze;

Inginerie industrială;

Inginerie electrică;

Ingineria sistemelor.

Autor: Universitatea Petrosani
Editare: Florin Mugurel

Imaginile 3 și 5 au Copyright © Pavel Sorin, respectiv Copyright © Pavel Maria.