Preot Traian Mosic: Din cele traite printre oamenii de la Izvoarele Jiului – Mielul cu pieptar, ep. 3



 Sora  mai mare, Victoria-Toli, statea cu treburile pe langa gospodaria de acasa, fiind cu sapte ani mai mare decat mine, Traian, primul baiat, mai urmau Ilie si Petru, cu cate doi ani mai mici. Acum, elevi de liceu, in vacanta stateam cu oile pe la fanete.
     Primavara – vara, oile le mulgeam de trei ori pe zi, acum spre toamna, numai de doua ori.
     Eram la fanatul din “Coasta Taii” unde aveam coliba, staul pentru oi, strunga si cotet pentru vitei. Aproape de coliba aveam o fantana ingradita cu lemn inclestat si o binecuvantata apa rece, cum nu era alta in “Coasta”, de veneau oameni de pe la alte colibe sa ia apa de la noi.
     La mulsul de seara, uneori, ma ajuta si tata, care venea de acasa cu bucate pregatite de mama.
     Ilie scotea oile dupa strunga.
     Peste zi, pastoream singur oile.
     Cand era dogoarea miezului de ziua, oile marzau la umbra (langa coliba, tata a sadit niste pruni adusi de acasa). Eu ma ocupam de cele ale laptelui (opaream vasele de lemn pregatindu-le pentru urmatoarea mulsoare, inchegare, pus casul la uscat sub cetina, pe stelajele din coliba).
     Tata, mama, cosasii, greblasii lucrau la fan, in locurile: Zapada, Paraul Mare, Dosul Bechii, iar acum la unul mai indepartat: Poiana Burdestilor.
     Stand oile linistite la marzat, imi iau pieptarul si-l pun la gatul unui miel de primavara…Atat mi-a trebuit…! Oile s-au speriat si-au luat-o la fuga…Noroc ca oile fug toate la un loc! Aveam doi berbeci cu doua clopote mai mari care scoteau un sunet placut si se auzeau de la mare departare. Oile fugeau speriate de pieptarul de la gatul mielului, mielul dupa ele…(Daca fugeau ele, de ce n-ar fi fugit si el!?). Au trecut in goana Varful Coastei, prin fanatul Dosul Bechii, eu strigam, alergam, nu le puteam ajunge. La distanta, din celalalt fanat, Poiana Burdestilor, tata si ai mei m-au auzit zbierand, clopotele de la gatul berbecilor si mugetele oilor cu mieii dupa ei…
     S-au oprit din lucru si se-ntrebau: “Ce-o fi cu oile de fug asa si de ce Troian zbiara?!”
     Boata aveam, dar nu ma induram sa palesc mielul, sa scap oile de fuga lor multa, ce le face sa sangereze si rau sa se betegeasca.
     Am luat-o pe o scurtatura prin padure si le-am aflat obosite, ca si mine, de atata alergatura langa coliba Barcionilor, unde am prins mielul si i-am luat pieptarul…
     Daca m-ar fi vazut cineva, ma ajuta sa opresc oile, dar ar fi ras de mine si le-ar fi spus si altora. Tata m-a certat dar mi-a spus-ca si in alte dati: “Troiene, ai tu minte…?”

Citeste si restul povestirilor ...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Comentariile pe aceasta pagina sunt moderate inainte de postare, de aceea va rog sa introduceti un singur comentariu, care va aparea pe site dupa ce va primi aprobarea administratorului!

Recomandari de postare:

 Evitati sa comentati ANONYMOUS/ANONIM pentru ca aceste comentarii sunt de obicei sterse!

Incercati sa comentati decent, pentru ca daca injurati sau incercati sa jigniti pe cineva nu faceti decat sa ne dovediti ca inca nu v-a cazut coada!

HINTS: Daca nu aveti cont blogger, folositi optiunea OpenID unde va puteti loga cu conturile folosite pe alte formate de blog.

Daca nu aveti nici una nici alta folositi optiunea Nume / Adresă URL, unde va puteti scrie numele si adresa pagini personale!

Bine ati venit in Valea Jiului!

Postări populare de pe acest blog

Scurt Istoric al mineritului în Valea Jiului

Imagine
Primele observaţii făcute asupra zăcământului de cărbuni din Valea Jiului, au fost consemnate în anul 1782, când acesta s-a aprins în zonele de afloriment şi a ars multă vreme, observaţia fiind făcută de mineralogul Benkö Janos. O a doua consemnare a prezenţei cărbunelui a fost făcută în perioada 1787-1788 când generalul austriac Landau, cu armata sa, a apărat înălţimile Vulcanului de o hoardă otomană ce vroiau să pătrundă în Transilvania. Fiind o noapte friguroasă de toamnă, soldaţii austrieci au aprins focul în tranşee. Generalul fiind îngrijorat că focurile aprinse ar putea să-i trădeze poziţiile, a dat ordine ca acestea să fie stinse. Constatând că este imposibil să stingă focul, se spune că generalul a avut ideea să adune grămezi uriaşe de cărbuni cărora le-a dat foc. Otomanii derutaţi de numărul mare de focuri au crezut că armata austriacă este mult mai mare decât în realitate, s-au speriat şi s-au întors spre Dunăre. Ca un gir de credibilitate a celor de mai sus stă de
Citiți mai multe

Scurt istoric al bastinasiilor din Valea Jiului - Momarlanii

Imagine
In spatele culmilor abrupte ale Vaii Jiului, la adapostul unei adevarate fortificatii naturale, s-a dezvoltat o spiritualitate unica, din care razbate o puternica amprenta dacica. Bastinasilor li se spune momirlani, iar numele li se trage de la şocul pe care l-au avut cei care au ajuns in Valea Jiului la sfirsitul veacului trecut, cand venind ptr prima oara in aceste tinuturi au gasit niste gramezi de pietre si pamant facute de locuitorii acestor locuri, care poarta numele de momai. O populatie arhaica, cu obiceiuri si traditii proprii. Multi dintre ei prefera si acum sa traiasca izolati pe culmile muntoase,intr-un spatiu fara virsta, in conditii comparabile cu cele ale vremurilor mitologice. Azi, momirlanii se amesteca printre cei veniti dupa carbunele din Valea Jiului, dar ramin reprezentanti ai unui neam uitat intre timpuri. Valea Jiului este sinonim cu locul in care, odata, se innegreau sufletele prin subterane. Insa Valea ascunde un tezaur de traditii si legende, aici traind o pop
Citiți mai multe

A fosta odata Uzina de Reparat Utilaj Minier Petrosani (U.R.U.M.P) - Locul unde a luat nastere "Coloana Infinitului lui Brancus"

Imagine
    Ȋn 1868  „Societatea de mine şi cuptoare” din Braşov, construieşte la Petroşani locuinţa administratorului minelor în zona minei Petroşani Est. Lângă aceasta se vor construi şi o clădire destinată birourilor dar şi câteva locuinţe pentru funcţionari. Aceste clădiri vor deveni nucleul în jurul căruia va apărea colonia  „Praga”.     Locuinţa administratorului beneficia de un mare parc pe care în 1909 se construiesc Atelierele Centrale Petroşani , ce aveau rolul de a deservi Minele Lonea, Petrila , Petroşani Est şi Vest, dar şi mina Aninoasa cu lucrări mai complicate ce nu puteau fi făcute în atelierele acestora (Baron 1998  p45).        Construcţia clădirii a început în 1909 şi a fost finalizată în 1910, ulterior fiind extinsă în mai multe etape. Tot în 1910 se dă în folosinţă şi turnătoria de fontă, care la finele anului 1925 va fi mărită şi dotată cu  cubilouri de 1000 kg şi un cuptor de uscat forme (Caietele PETRO-AQUA nr.10 pag.63).      După cum reiese din
Citiți mai multe