Valea Jiului: trecut, prezent si viitor ...

Suntem mandrii sa va anuntam ca in urma participarii la scrierea cartii "Monografia Judetului Hunedoara" ce a fost lansata la data de 29.01.2013 la Teatrul de Arte DEVA , atat eu (Florin Mugurel) cat si Puscasu Dumitru (autor a mai multor articole de pe acest blog) am fost premiati cu diplome de excelenta si cate un exemplar din toate cele 3 volume ale acestei superbe capodopere care va ramane ca o carte de capatai a judetului Hunedoara.  Le multumim pe aceasta cale celor care au facut acest lucru posibil si ii felicitam pe toti cei 60 de autori precum si intreaga echipa tehnica care a participat la plamadirea efectiva a acestei adevarate carti de vizita a judetului Hunedoara! Florin Mugurel

Ii multumim in mod deosebit pentru acest articol domnului profesor Tiberiu Kelemen! Fotbalul a apărut în ţara noastră la sfârşitul secolului al XIX-lea; „microbul”, ca şi în cazul rugby-ului a fost adus de studenţii români care s-au îndrăgostit de acest sport în străinătate, în special în Anglia. În jurul anului 1888 grupuri de tineri „băteau” mingea „de cârpă” în împrejurimile Aradului şi Timişoarei. De altfel în 1902, în cadrul Clubului Atletic Timişoara (C. A.T.) se constituie o secţie de fotbal, iar la Arad în acelaşi an se înfiinţează Societatea de Fotbal. Până la 1 decembrie 1912 fotbalul din România a fost condus de Asociaţia Sporturilor Atletice. De la această dată, până la 16 februarie 1930, conducerea a fost asumată de Comisia Centrală de Fotbal din cadrul Federaţiei Societăţilor Sportive din România (F.S.S.R.). Fenomenul fotbal nu a ocolit nici Valea Jiului, iar „băşica de bou” sau mingea „de cârpă” se „băteau” mai ales în zona Minei Dîlja şi cea a actualului

Viaţa cotidiană ne este marcată vrem sau nu, de schimburile comerciale care acum par banele, dar oare aşa a fost din totdeuna? Cumpărarea reprezintă de fapt un schimb între două părţi, care la început se făcea dând ceva contra altceva (de exemplu fructe contra carne), totul era bine când cei doi comercianţi îşi doreau produsele respective dar apăreau o serie de probleme atunci când una dintre părţi dorea altceva. Pe măsură ce tehnologiile de producţie s-au dezoltat, a crescut şi volumul schimburilor comerciale şi s-a făcut simţită tot mai acut nevoia de a găsi ceva care să uşureze schimburile. Astfel a apărut ideea de a folosi diferite obiecte ca de exemplu scoici, boabe de cacao sau vârfuri de săgeţi care într-o anumită cantitate să reprezinte contravaloarea unui obiect.  Mult mai târziu, în a doua jumătate a secolului al VII-lea a.Chr. au apărut primele încercări de a crea monede. Rezultatul s-a materializat în apariţia unor jumătăţi de sferă cu suprafaţa rugoasă care pe par