Valea Jiului: trecut, prezent si viitor ...

  Timp de peste un secol şi jumătate, minele de cărbune au fost reperul în jurul căruia s-a dezvoltat Valea Jiului. Ţinutul momârlanilor are o istorie aparte. Mai puţin de 2.000 de oameni lucrează în prezent în cele patru mine de cărbune din Valea Jiului, rămase la Lonea, Vulcan, Petroşani (Livezeni) şi Lupeni. Odată cu închiderea lor, în următorii ani, se încheie o epocă de peste un secol şi jumătate în care minele au reprezentat punctul de sprijin în jurul căruia s-au dezvoltat oraşele din bazinul minier. Istoria minelor de cărbune din Valea Jiului a început la mijlocul secolului al XIX-lea, când ţinutul dintre cele două Jiuri – la acea vreme o regiune distinctă a Ţării Haţegului, aflată la poalele munţilor Retezat, Parâng şi Vâlcan a devenit cunoscut străinilor prin bogăţia resurselor sale. „Valea Jiului este un bazin plin de minerale valoroase cu o abundenţă de combustibili minerali. Paturi groase de cărbune sunt văzute de pe deal şi tuneluri înguste dezvăluie cărbunele în cazul în

Despre viata si traditiile momarlanilor, bastinasii pamanturilor dintre Jii am scris si cu alte ocazii, comunitatea lor fiind una care a pastrat si pastreaza vii multe din traditiile locurilor, prin amabilitatea doamnei Alexandra Otilia Felea, antropolg, va punem la dispozitie un studiu antopologic a comunitatii rurale din Valea Jiului care dezvaluie multe lucruri cunoscute sau mai putin cunoscute despre aceasta comunitate care a reprezentat bazele pe care s'a construit ulterior comunitatea miniera a Vaii Jiului.    Introducere Această cercetare are ca temă de studiu comunitatea rurală a Văii Jiului, momârlanii. Valea Jiului a reprezentat de-a lungul timpului terenul unor cercetări care au urmărit aspecte legate de comunitatea muncitorească dezvoltată în jurul exploatărilor miniere. Comunitatea rurală s-a aflat mereu în umbra mineritului. Minerul a reprezentat, de cele mai multe ori, tema cercetărilor întreprinse în Valea Jiului, în timp ce momârlanul, ca temă de cercetare, a fost

De'a lungul timpului Valea Jiului a fost de nenumărate ori o Vale a Plângeri, accidentele de muncă datorate condițiilor precare de muncă cu care își câștigau o pâine amară, tragedia de la Mina Livezeni din 1980 fiind una dintre cele mai mari tragedii petrecute vreodată, 50 de mineri găsindu'și sfârșitul într'un accident colectiv datorat unei explozii de gaz metan. Potrivit mărturiilor vremii, prima deflagraţie s-a produs în seara de 29 noiembrie 1980, prinzând în subteran zeci de mineri. La faţa locului au venit imediat reprezentanţii Combinatului Minier şi ai statului. Salvatorii minieri au intrat în subteran, unde se declarase stare de avarie, şi au fost surprinşi de o altă explozie, la fel de puternică. Autorităţile comuniste au ţinut sub tăcere tragedia. Agenţiile de presă internaţionale informau, pe scurt, despre exploziile care au îndoliat Valea Jiului. „Belgrad, Yugoslavia (UPI) – O explozie de gaz metan într-o mină de cărbune din România a ucis 49 de mineri şi a ră

Acum, în aceste vremuri tulburi, când tot mai mult se caută ca prin orice mijloace să se oprească activitatea în mineritul din Valea Jiului, poate părea ciudat să ne amintim de trecut. Dar ce altceva îi rămâne omului decât amintirile. Demult când mineritul era la începuturi, oamenii au căutat să se protejeze împotriva eventualelor pericole folosind câteva articole de îmbrăcăminte adaptate la condiţiile de muncă. Cele mai vechi reprezentări ale minerilor sunt cele de pe o frescă din 1478 (deteriorată), ce se află pe peretele de sud al bisericii parohiale din Imst. În Tirolul de Sud, capelele şi bisericile minerilor conţin adesea imagini ale acestora în hainele de lucru din perioada când acestea au fost construite. Condiţiile de muncă din subteran, cu galerii umede şi înguste au determinat muncitorii să adopte două articole de îmbrăcăminte esenţiale pentru protecţia lor : o pălărie (realizată din pânză), de multe ori ataşată la o cămaşă mare tot de pânz

Colaj de fotografii vechi in care regasim frumusetea boema de altada a centrului vechi al Petrosaniului si alte momente surprinse in timp din existenta si viata acestui oras care astazi isi pierde tot mai mult din indentitate.

Un lucru mult mai puțin cunoscut din istoria minieră a Văii Jiului este acela că în această zona, pentru o anumită perioada de timp, au circulat o formă monetară proprie emisă de Societatea Consumului Muncitorilor din Valea Jiului reprezentată de așa numitele "bancnote de necesitate" a cărei istorie o vom scrie în continuare, acesta emisie monetară (notgeld) a zonelor miniere fiind prezența și în alte țări din Europa cu tradiție în minerit.  Poate pare curios să afirmi că pentru unele zone sau chiar localităţi, în decursul istoriei moderne, au fost emise diferite însemne monetare (aşa numitele jetoane) sau chiar bancote. Cu toate acestea, datorita unor situaţii speciale, conducerile unor oraşe sau a unor societăţi au decis emiterea de asemenea însemne monetare unele de circulaţie restrânsă, altele putând fi folosite pe întreg teritoriul unei ţări. În continuare voi prezenta două asfel de tipuri de însemne monetare.  Este vorba despre jetoanele Consumului Muncitorilor din