Valea Jiului: trecut, prezent si viitor ...

     Mariuta Jurii era o femeie destul de batrana. Sotul sau nu l-am cunoscut. Intr-o toamna se gasea la coliba ei, in locul nimic „Dupa Piatra”, in „Coasta Taii”. Era singura cu doua vacute. Intr-o seara, covasise un putic de lapte. L-a invelit bine sa-si tina caldura, sa se covaseasca. Mariuta mai pune doua lemne pe focul din vatra colibii si se culca. Nu adoarme bine si aude: pass...pass...asculta...pass. Se sperie, se scoala, face inchinaciuni:”Sant, Tatal Nost”, „Nascatoarea”, „Doamne, scapa-ma”...pass...”Doamne, nu ma lasa”...pass, pass...      Afara o pasare de noapte, ciovica, glasuia ascutit in jurul colibei...”ciovic, ciovic”.      Mariuta ii zise: „mananca-ma odata...”Tot ea auzea: „te manc, te manc...”Biata Mariuta s-a rugat toata noaptea si batea matanii cand...   „poc”, sarise fundul de la putic. La caldura, acreala pasaia...pana ce conversatia s-a intrerupt brusc.     ...

      Nu mai tin minte in ce an, in copilarie, lucrau la noi, in gospodarie, doi narozi, unul poreclit „som â cu” 1 si altul batjocorit „zugarau” 2 de prin partea Federilor, langa Pui.      Mama facea din cand in cand cate un cuptor de colaci, cum se fac la pomeni, pentru morti si la Nedeile Pastilor. Ii mancam cu multa placere mai ales calzi. Slugile capatau si ei colaci. Zagarau a luat mai multi colaci din cosul cu care-i ducea de la cuptor la camara si-i baga in san. Ca sa-i aiba, i-a ascuns apoi sub o claie de fan in ograda noastra de-acasa. Era pe toamna, tarziu, cu nopti de inghet.      Som â cu a vazut unde a tupilat Zagarau colacii. S-a dus, i-a luat de sub claie si in locul lor a pus niste gramajoare de cacati inghetati. De dimineata Zagarau se duce si vara in traista „cativa colaci” peste celelalte bucate, branza, slanina, ceapa, malai, si pleaca in graba la cules de cucuruz si de cartofi din gradina de...

     Era din Ponor, langa Pui. Era sui, destul de bine, tip frumos, vesel, radea de orice prostie. L-am avut mult timp sluga. Tata ii spunea: „Ilie, fa bine si fa cutare...” Ii parea bine si tot se zdrobea lucrand cand era „rugat frumos”.      Mama ii spunea tatei: „Mai da-l la necuratu’ de narod, ce te rogi atat de el?”      Tata: „Mai, Marino, si un dobitoc sau un caine, daca-i vorbesti frumos te asculta!”      Tata avea dreptate. Chiar daca nu facea tocmai bine, nu-l certa: „Lasa ca alta data faci mai bine.”      Calean Ilie ne povestea o intamplare de-a lui si era foarte falos cu isprava lui. In Ponor-spunea el-era o familie de grofi. La casa grofoanei se facuse un bal. Ilie si altii ca el din Ponor se uitau cum joaca „domnii”. Pe la o vreme, grofoana cea tanara a iesit la „privada”, in curte, pentru ea. Narodul de Ilie a pazit-o cum se caca si unde isi face treaba „...

     Il chema Dumitru Mojoatca, batjocorit M â gl ă. Nu stiu sa fi fost casatorit. Era un om mai batran, cu parul mare, cu niste colti de dinti ca de cal. Avea avere multa la Lunca si Paraul lui Mojoatca, peste apa Taii, in fata cu averea noastra din Lunca Florii. Toata lumea cosea din vreme fanul si toate fostele fanaturi ramaneau loc de pasune libera pentru toata lumea. M â gl ă nu se grabea sa-i coseasca fanul si pandea ale cui vaci intra in fanatul lui ca sa “”biciuleasca” paguba, ca sa i sa plateasca paguba in bani sau sa se repeada cu securea…Era un narod rau si lenes. Mai tarziu M â gl ă se da in tinere la Troi Hut cu sotia Ana, cu avere cu tot, acestia-i lucrau holda si grijeau de fanate acolo unde locuia si M â gl ă, in satul Burdesti. Dupa ce s-a dat in tinere, tot murdar, zdrenturos, M â gl ă incepuse sa vina la biserica in Taia unde slujea preotul Coriolan Dragan. Cum n-a mai fost in toata viata lui la biserica, era atent sa faca si el ca ceilalt...

Era un batranel maruntel, simpatic, cu un par alb, retezat, cu carare pe mijlocul capului, cu o barba alba, ca un calugar, stiutor bine de carte si de oameni, placut la vorba. Citea Psaltirea, avea Pascalia si Zodiacul, toate cu litere de “potcoave” (chirilice). Il aflai in orice comuna sau sat, nu numai pe Valea Jiului, ci si prin Tara Hategului, pe la Orastie etc. I se dusese vestea cu Psaltirea lui si celelalte carti amintite, de care nu se despartea. La noi venea des, eram vecini si fiind patru copii, o fata si trei baieti, cand ne imbolnaveam, pe langa medicamentele prescrise de Dr. Sandor si pregatite de prietenosul batran, priceput farmacist G ӧ r ӧ g Daniel, mama Marina mai credea si in rugaciunile lui Antonie. Am fost prin 1921, cand aveam 12 ani, foarte bolnav din cauza muscaturii unui caine al lui Dan Grecea, vecin cu holdele noastre.      Vine batranul Antonie sa-mi citeasca Psaltirea. Atata stiu: ca o spunea cam pe de rost, cartea era deschisa, ...

Nu stiu cand a aparut la noi. Il chema Cers Iuan…de la Jibou – Judetul Salaj, iar noi ii spuneam baci Ioane. Undeva, a citit mama intr-un roman si a gasit numele “Dichiti”. Asa l-a poreclit pe baci Ion si asa-i spuneau si vecinii si cunoscutii. Avea multe calitati: cinstit, muncitor, fidel…Nu l-am vazut niciodata suparat, oricat l-ar fi certat mama sau l-am fi necajit noi, copiii.      In 1914 tata a plecat la razboi…Baci Ion ne lua in spate si ne ducea pe “Coaste”, sus in Arsura, la fanatul nostru (unde se dusese vestea ca ar fi palit cu boata un ostas neamt sau ungur, ca sa ne salveze de la rechizitionare vacile familiei).      Prin 1915, aveam 6 ani, ma duc cu mama la Valea Popii, In “Dos”, intre brazi, aveam stana, “staneica”, cum ii spuneam noi. Pe Vale, colibele, cotetele earu ocupate de intreprinderea (“Firma”) forestiera “Goldman-Rieghelhaupt”, cu sediul in Petrila-Fabrica.      In Valea Popii se construise...

  Sora   mai mare, Victoria-Toli, statea cu treburile pe langa gospodaria de acasa, fiind cu sapte ani mai mare decat mine, Traian, primul baiat, mai urmau Ilie si Petru, cu cate doi ani mai mici. Acum, elevi de liceu, in vacanta stateam cu oile pe la fanete.      Primavara – vara, oile le mulgeam de trei ori pe zi, acum spre toamna, numai de doua ori.      Eram la fanatul din “Coasta Taii” unde aveam coliba, staul pentru oi, strunga si cotet pentru vitei. Aproape de coliba aveam o fantana ingradita cu lemn inclestat si o binecuvantata apa rece, cum nu era alta in “Coasta”, de veneau oameni de pe la alte colibe sa ia apa de la noi.      La mulsul de seara, uneori, ma ajuta si tata, care venea de acasa cu bucate pregatite de mama.      Ilie scotea oile dupa strunga.      Peste zi, pastoream singur oile.      Cand era dogoarea miezului de ziu...