Preot Traian Mosic: Din cele traite printre oamenii de la Izvoarele Jiului - Călean Ilie, ep. 8


     Era din Ponor, langa Pui. Era sui, destul de bine, tip frumos, vesel, radea de orice prostie. L-am avut mult timp sluga. Tata ii spunea: „Ilie, fa bine si fa cutare...” Ii parea bine si tot se zdrobea lucrand cand era „rugat frumos”.

     Mama ii spunea tatei: „Mai da-l la necuratu’ de narod, ce te rogi atat de el?”

     Tata: „Mai, Marino, si un dobitoc sau un caine, daca-i vorbesti frumos te asculta!”

     Tata avea dreptate. Chiar daca nu facea tocmai bine, nu-l certa: „Lasa ca alta data faci mai bine.”

     Calean Ilie ne povestea o intamplare de-a lui si era foarte falos cu isprava lui. In Ponor-spunea el-era o familie de grofi. La casa grofoanei se facuse un bal. Ilie si altii ca el din Ponor se uitau cum joaca „domnii”. Pe la o vreme, grofoana cea tanara a iesit la „privada”, in curte, pentru ea. Narodul de Ilie a pazit-o cum se caca si unde isi face treaba „grofoanca”. Se duce pe urma ei si-i ia „cacaringioara” grofoanei si-o baga in „tescaroanea”1 lui. Falos cu achizitia lui, se duce langa ceilalti narozi din sat si cand grofoanca a inceput jocul, Ilie bate din palme si striga:

     - Ha, ha, ha, gioaca doamna-ngiorgionata, ca cacaringioara te, gioca-n tescaroanea me...ha, ha, ha!

     Cand vorbea de grofoanca din Ponor, se inveselea si ne tot povestea isprava lui.

     Intr-o vara eram cu parintii, cu patru cosasi, cu mama si inca cinci femei la grebla, la fanatul din Arsura. La ceasul amiezii stam cu totii si mancam de-amiaz, sub frasinul cel mare de langa coliba. Dupa ce ne odihnim putin, tata „roaga” pe Ilie sa ia securea si sa „tusine”, sa curete de crengi frasinul, sa faca frunzar pentru iarna, foarte bun pentru oi. Ilie urca, urca in frasinul inalt, ca sa inceapa sa taie crengile de sus in jos. Taiase sapte-opt crengi si eu ii strig de jos:

     - Ilie, ha, ha, ha, gioaca fata la Ponor si bat din palme. Ilie dupa mine, ha, ha, ha si cand bate din palme, cade securea si Ilie dupa ea pana jos. A cazut printre craci, s-a zgariat, cand a cazut, credeam c-a s murit. Tata:

     - Ce-mi facusi Troiene? Imi omorasi narodu’, ma bagi in temnita, Troiene! Oamenii, muierile au ras, au ras, dar cand vazura pe narod zgariat, rupt, plin de sange, au inlemnit. Gluma a fost prea de tot...Doua saptamani a zacut Ilie invelit in prosoape cu tuica sa nu se infecteze, sa nu-l mance mustele, sa faca viermi...

     A scapat Ilie. Putea fi mai rau. Cine dracu’ ar fi crezut ca narodul bate din palme, ca la Ponor, in varful frasinului...?

 

1tescherea – punga pentru bani

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Comentariile pe aceasta pagina sunt moderate inainte de postare, de aceea va rog sa introduceti un singur comentariu, care va aparea pe site dupa ce va primi aprobarea administratorului!

Recomandari de postare:

 Evitati sa comentati ANONYMOUS/ANONIM pentru ca aceste comentarii sunt de obicei sterse!

Incercati sa comentati decent, pentru ca daca injurati sau incercati sa jigniti pe cineva nu faceti decat sa ne dovediti ca inca nu v-a cazut coada!

HINTS: Daca nu aveti cont blogger, folositi optiunea OpenID unde va puteti loga cu conturile folosite pe alte formate de blog.

Daca nu aveti nici una nici alta folositi optiunea Nume / Adresă URL, unde va puteti scrie numele si adresa pagini personale!

Bine ati venit in Valea Jiului!

Postări populare de pe acest blog

Scurt Istoric al mineritului în Valea Jiului

Imagine
Primele observaţii făcute asupra zăcământului de cărbuni din Valea Jiului, au fost consemnate în anul 1782, când acesta s-a aprins în zonele de afloriment şi a ars multă vreme, observaţia fiind făcută de mineralogul Benkö Janos. O a doua consemnare a prezenţei cărbunelui a fost făcută în perioada 1787-1788 când generalul austriac Landau, cu armata sa, a apărat înălţimile Vulcanului de o hoardă otomană ce vroiau să pătrundă în Transilvania. Fiind o noapte friguroasă de toamnă, soldaţii austrieci au aprins focul în tranşee. Generalul fiind îngrijorat că focurile aprinse ar putea să-i trădeze poziţiile, a dat ordine ca acestea să fie stinse. Constatând că este imposibil să stingă focul, se spune că generalul a avut ideea să adune grămezi uriaşe de cărbuni cărora le-a dat foc. Otomanii derutaţi de numărul mare de focuri au crezut că armata austriacă este mult mai mare decât în realitate, s-au speriat şi s-au întors spre Dunăre. Ca un gir de credibilitate a celor de mai sus stă de...
Citiți mai multe

Scurt istoric al bastinasiilor din Valea Jiului - Momarlanii

Imagine
In spatele culmilor abrupte ale Vaii Jiului, la adapostul unei adevarate fortificatii naturale, s-a dezvoltat o spiritualitate unica, din care razbate o puternica amprenta dacica. Bastinasilor li se spune momirlani, iar numele li se trage de la şocul pe care l-au avut cei care au ajuns in Valea Jiului la sfirsitul veacului trecut, cand venind ptr prima oara in aceste tinuturi au gasit niste gramezi de pietre si pamant facute de locuitorii acestor locuri, care poarta numele de momai. O populatie arhaica, cu obiceiuri si traditii proprii. Multi dintre ei prefera si acum sa traiasca izolati pe culmile muntoase,intr-un spatiu fara virsta, in conditii comparabile cu cele ale vremurilor mitologice. Azi, momirlanii se amesteca printre cei veniti dupa carbunele din Valea Jiului, dar ramin reprezentanti ai unui neam uitat intre timpuri. Valea Jiului este sinonim cu locul in care, odata, se innegreau sufletele prin subterane. Insa Valea ascunde un tezaur de traditii si legende, aici traind o pop...
Citiți mai multe

A fosta odata Uzina de Reparat Utilaj Minier Petrosani (U.R.U.M.P) - Locul unde a luat nastere "Coloana Infinitului lui Brancus"

Imagine
    Ȋn 1868  „Societatea de mine şi cuptoare” din Braşov, construieşte la Petroşani locuinţa administratorului minelor în zona minei Petroşani Est. Lângă aceasta se vor construi şi o clădire destinată birourilor dar şi câteva locuinţe pentru funcţionari. Aceste clădiri vor deveni nucleul în jurul căruia va apărea colonia  „Praga”.     Locuinţa administratorului beneficia de un mare parc pe care în 1909 se construiesc Atelierele Centrale Petroşani , ce aveau rolul de a deservi Minele Lonea, Petrila , Petroşani Est şi Vest, dar şi mina Aninoasa cu lucrări mai complicate ce nu puteau fi făcute în atelierele acestora (Baron 1998  p45).        Construcţia clădirii a început în 1909 şi a fost finalizată în 1910, ulterior fiind extinsă în mai multe etape. Tot în 1910 se dă în folosinţă şi turnătoria de fontă, care la finele anului 1925 va fi mărită şi dotată cu  cubilouri de 1000 kg şi un cuptor de uscat f...
Citiți mai multe