Scurt istoric al bastinasiilor din Valea Jiului - Momarlanii

In spatele culmilor abrupte ale Vaii Jiului, la adapostul unei adevarate fortificatii naturale, s-a dezvoltat o spiritualitate unica, din care razbate o puternica amprenta dacica. Bastinasilor li se spune momirlani, iar numele li se trage de la şocul pe care l-au avut cei care au ajuns in Valea Jiului la sfirsitul veacului trecut, cand venind ptr prima oara in aceste tinuturi au gasit niste gramezi de pietre si pamant facute de locuitorii acestor locuri, care poarta numele de momai.
O populatie arhaica, cu obiceiuri si traditii proprii. Multi dintre ei prefera si acum sa traiasca izolati pe culmile muntoase,intr-un spatiu fara virsta, in conditii comparabile cu cele ale vremurilor mitologice. Azi, momirlanii se amesteca printre cei veniti dupa carbunele din Valea Jiului, dar ramin reprezentanti ai unui neam uitat intre timpuri.

Valea Jiului este sinonim cu locul in care, odata, se innegreau sufletele prin subterane. Insa Valea ascunde un tezaur de traditii si legende, aici traind o populatie aparte. Oamenii carora dupa 1897, o data cu ajungerea trenului la Lupeni, li s-a spus momirlani. Si acum oamenii din Valea Jiului se impart intre ei in "barabe", cei veniti la munca, si bastinasii momirlani. Termenul de "baraba" pare a fi o deformare a expresiei nemtesti "bar arbeiter", care defineste un muncitor liber, un salariat, iar momirlan al lui "maradvany". "Ramasita" in limba maghiara, adica
"urmasi ai vechilor daci liberi" , in traducere libera.
Unicitatea si vechimea obiceiurilor locale, care evoca puternic radacinile dacice, par sa fie cele care stau la baza denumirii jienilor bastinasi. Impresia ca ei ar fi urmasii vechilor tarabostes este de-a dreptul socanta, ipoteza fiind intarita de faptul ca localnicii isi dadeau jos caciulile cu fundul plat, caitele, doar in cazul unei morti, iar pina in preajma celui de-al doilea razboi mondial intrau cu ele si in biserica.

Traiesc dupa traditiile lor, intangibile. Jianul nu pare dispus sa se descotoroseasca de legende. Daca stai de vorba cu vreo "baraba", ti-l caracterizeaza scurt pe momirlan drept un "incapatinat la extrem". "Stai de vorba cu el si deodata se urca pe cal si nu stii unde se duce. Astia-s momirlanii. Nu te asculta, ei traiesc dupa traditiile lor, intangibile. Dumnezeu stie in ce cred ei! Nu se tem de nimic si cunosc carari de munte rar calcate de pas de om. Si apoi, daca lui "nu-i cinta fluieru', nu-i muzica muzica", ne-a spus unul dintre oamenii veniti in Vale la mina.

Momirlanii isi construiesc casele asa cum o faceau odinioara dacii care stapineau muntii: din birne necioplite, incheiate la capete cu imbucaturi si de forma patrata sau dreptunghiulara. Deveanul Vlad Marin, constructor, care a batut si el Valea prin anii '60, si-i aminteste pe momirlani ca niste oameni foarte saraci, usor de recunoscut dupa pantalonii traditionali, cioareci, si care dorm pe saltele din paie si se ocupa de pastorit. "De la Baru incolo incepe momirlanimea...". Pamintul, insemnat cu mortii ingropati in curte. Cam de la mijlocul distantei dintre Hateg si Petrosani lumea poate sa-ti arate cu degetul cite un deal dupa care s-ar ascunde vreo gospodarie de jian, de cei vechi.

Izolati in munte, momirlanii pastreaza cu indaratnicie ceea ce au mostenit peste anotimpuri fara numar, traditia. Lupta lor continua cu natura aspra a muntilor si vecinatatea cu jivinele padurii i-a croit duri si plamaditori de istorii fara seaman. Cea mai cunoscuta dintre ele este, probabil, aceea a strigoilor si a luptei lor cu Intunericul.

Cei mai multi momarlani si-au construit locuinte mai sus pe munte, pe terenuri mai inalte, acolo unde timpul sta in loc si unde nimeni nu putea sa le exproprieze terenul. Din documente aflam ca principala ocupatie era pastoritul. Din vremuri stravechi exista si obiceiul masuratului oilor. Ciobanul strange toate mioarele pentru muls. Fiecare familie are un numar de oi, in functie de care se stie cantitatea de lapte care va fi primita la coborarea oilor de pe munte. Cantitatea de lapte se masoara din strabuni astfel: fiecare litru de lapte dat de o oaie la urcatul pe munte se inmulteste cu 49. Rezultatul este cantitatea de lapte care va fi primita de familia respectiva la coboratul de pe munte. Nu se stie foarte exact de ce se practica acest procedeu, dar el este inca viu printre momarlani. Din casa unui momarlan adevarat nu lipseste un costum traditional pentru femei si barbati. Un astfel de costum se face la Jina Sibiu, spun localnicii, costa in jur de o mie de dolari. Numai chimirul costa 1500 de lei.

Momarlanii au fost mereu un obiect de studiu mai ales in ce ii priveste pe etnoistorici, si asta datorita faptului ca si-au pastrat nealterate traditiile de milenii. Un studiu si o discutie foarte interesanta pe aceasta tema gasiti aici
unde se poate observa ca au pastrat traditiile lor pagane stravechi chiar daca in timp au fost imbracate in unele crestine.

Ca si oameni, asa cum ii cunoastem noi, putem spune ca probabil vor reusi sa traiasca si de acum inainte asa cum sunt ! In ciuda faptului ca nu i-a ocolit tehnologia moderna si nici accesul la aceste tehnologii, ei prefera sa fie momarlani atunci cand trebuie sa fie momarlanii, si asta se reflecta cel mai bine in cele mai importante momente din viata lor.


Cu siguranta ca subiectul este departe de a fi epuizat, vom incerca sa revenim cu informatii asupra celor mai vechi familii din zona, dupa o documentare atenta asupra acestui subiect.

Mutumim pe acesta cale ptr informatii si suport asociatiei Dacia Nemuritoare !

Florin Mugurel