Valea Jiului: trecut, prezent si viitor ...

Ieri, 20 aprilie 2013 la initiativa nationala a RetroMobil Club s'a desfasurat si in Petrosani o mica expozitie de automobile vechi organizata de RetroMobil Club filiala Petrosani. Locul desfasurari a fost in Centrul Civic unde au participat peste 20 de batrane doamne ale soselelor insotite de pasionati lor proprietari ... Click play ... Proprietarii s'au aratat destul de amabili cu cei curiosi ... expozitia nefiind una foarte mare a reusit sa adune cateva exemplare destul de interesante ... Poate ca cea mai interesanta piesa a fost o motocicleta BMW din 1964 care a fost in dotarea Militiei si Securitatii din perioada Comunista ... Le multumesc pe aceasta cale tuturor membrilor pasionati ai acestui club pentru amabilitatea si deschiderea de care au dat dovada si in mod special domnului Gheorghe Nicolare care ne'a oferit tot sprijinul de care am avut nevoie pentru realizarea acestor materiale.

Oltul, frate cu Jiul  Dacă în Transilvania se spune că Oltul ar fi fost fratele Mureşului, la câmpie, legenda este puţin diferită. De-a lungul timpului, oamenii au încercat să îşi explice geneza râului Olt, fapt ce a dus la apariţia a numeroase legende. Cea mai cunoscută şi mai des întâlnită legendă despre râul Olt este cea în care este menţionat alături de un alt mare râu al ţării, Jiul. Povestea încearcă să se apropie de realitate prin modul în care Oltul a fost şi este în continuare văzut ca un râu tumultos şi greu de „îmblânzit“. Astfel, potrivit legendei care este povestită în special în mediul rural, dar nu numai, Oltul ar fi fost băiatul unui rege din Carpaţii Răsăriteni. El ar fi avut un frate în persoana lui „Jiu“ şi, deşi semănau ca două picături de apă, cei doi erau firi extrem de diferite. Astfel, în vreme ce Jiu era tăcut, rezervat şi închis în sine, Oltul era ambiţios, orgolios şi mereu pus pe harţă. Din acest motiv, cei doi se certau şi se băteau cu orice ocazie. De-

Toma Coconea (38 de ani), pentru prieteni Tomi, este un om simplu pe care l'am cunoscut ca un pionier al parapantei, un sport destinat pasionatilor de adrenalina. A muncit mult devenind intre timp un adevarat campion al acestui sport cunoscut fiind mai mult pe alte meleaguri decat pe la noi. Un român din Petroşani se antrenează în Nepal pentru a cuceri, în premieră, una dintre cele mai importante competiţii de anduranţă din lume: Red Bull X-Alps. Este o cursă foarte solicitantă, căreia îi fac faţă foarte puţini sportivi şi pe care Toma Coconea, de 38 de ani, a fost deja la un pas să o câştige în două rânduri. Red Bull X-Alps este un concurs în care concurenţii trebuie să parcurgă în cel mai scurt timp posibil, fie pe jos, fie cu parapanta, aproape 900 de kilometri. Pentru a-şi îndeplini visul, multiplul campion naţional la parapantă, specialist şi în alte sporturi aeriene, a adoptat un regim draconic de muncă şi antrenament. Şi, pentru că acasă nu are condiţii prielnice de

     Mariuta Jurii era o femeie destul de batrana. Sotul sau nu l-am cunoscut. Intr-o toamna se gasea la coliba ei, in locul nimic „Dupa Piatra”, in „Coasta Taii”. Era singura cu doua vacute. Intr-o seara, covasise un putic de lapte. L-a invelit bine sa-si tina caldura, sa se covaseasca. Mariuta mai pune doua lemne pe focul din vatra colibii si se culca. Nu adoarme bine si aude: pass...pass...asculta...pass. Se sperie, se scoala, face inchinaciuni:”Sant, Tatal Nost”, „Nascatoarea”, „Doamne, scapa-ma”...pass...”Doamne, nu ma lasa”...pass, pass...      Afara o pasare de noapte, ciovica, glasuia ascutit in jurul colibei...”ciovic, ciovic”.      Mariuta ii zise: „mananca-ma odata...”Tot ea auzea: „te manc, te manc...”Biata Mariuta s-a rugat toata noaptea si batea matanii cand...   „poc”, sarise fundul de la putic. La caldura, acreala pasaia...pana ce conversatia s-a intrerupt brusc.      Altadata, tot Mariuta era cu cumnatul sau, Vesa Gheorghe, la stana, la tata, in Mun

      Nu mai tin minte in ce an, in copilarie, lucrau la noi, in gospodarie, doi narozi, unul poreclit „som â cu” 1 si altul batjocorit „zugarau” 2 de prin partea Federilor, langa Pui.      Mama facea din cand in cand cate un cuptor de colaci, cum se fac la pomeni, pentru morti si la Nedeile Pastilor. Ii mancam cu multa placere mai ales calzi. Slugile capatau si ei colaci. Zagarau a luat mai multi colaci din cosul cu care-i ducea de la cuptor la camara si-i baga in san. Ca sa-i aiba, i-a ascuns apoi sub o claie de fan in ograda noastra de-acasa. Era pe toamna, tarziu, cu nopti de inghet.      Som â cu a vazut unde a tupilat Zagarau colacii. S-a dus, i-a luat de sub claie si in locul lor a pus niste gramajoare de cacati inghetati. De dimineata Zagarau se duce si vara in traista „cativa colaci” peste celelalte bucate, branza, slanina, ceapa, malai, si pleaca in graba la cules de cucuruz si de cartofi din gradina de la Morusoni. Catre masa de amiaza, toata traista cu cele a