Preot Traian Mosic: Din cele traite printre oamenii de la Izvoarele Jiului - Antonie Matei Solomonarul, ep.5

Era un batranel maruntel, simpatic, cu un par alb, retezat, cu carare pe mijlocul capului, cu o barba alba, ca un calugar, stiutor bine de carte si de oameni, placut la vorba. Citea Psaltirea, avea Pascalia si Zodiacul, toate cu litere de “potcoave” (chirilice). Il aflai in orice comuna sau sat, nu numai pe Valea Jiului, ci si prin Tara Hategului, pe la Orastie etc. I se dusese vestea cu Psaltirea lui si celelalte carti amintite, de care nu se despartea. La noi venea des, eram vecini si fiind patru copii, o fata si trei baieti, cand ne imbolnaveam, pe langa medicamentele prescrise de Dr. Sandor si pregatite de prietenosul batran, priceput farmacist Gӧrӧg Daniel, mama Marina mai credea si in rugaciunile lui Antonie. Am fost prin 1921, cand aveam 12 ani, foarte bolnav din cauza muscaturii unui caine al lui Dan Grecea, vecin cu holdele noastre.

     Vine batranul Antonie sa-mi citeasca Psaltirea. Atata stiu: ca o spunea cam pe de rost, cartea era deschisa, dar vedea tot ce se intampla prin casa. Cine pleca, cine venea: “Doamne, miluieste-ne, Doamne, miluieste-ne Doamne, miluieste-ne…coat!...Marino, zogoane mata, ca sa sui pe stalaj…Doamne, miluieste-ne…Doamne…Marino, vezi ca arde ceva in ler!...Zicea de patruzeci de ori: “Doamne, miluieste-ne! si incepea alta catisma, alt psalm. Cat o fi tinut cetitul…stiu ca am adormit si cand m-am trezit, Antonie citea inainte. Dupa terminarea Psaltirii, mama il roaga sa-mi caute zodiac in Pascalie.

     “ – Marino, copilul tau, uite cum scrie: va fi mai mult sarac decat avut, se multumeste cu cat are, va fi un “gramatic” bun (invatat), va avea un semn sub coasta stanga si rane la piciorul drept. Va fi in primejdie mare la 40 de ani, va trece peste ape mari si daca nu moare atunci, va trai 86 de ani”. A mai spus si altele, dar nu le mai tin minte.

     Preotii aveau mare necaz pe el, ca le facea concurenta. Ape mari am trecut in razboi (1943-1944): Nistrul, Bugul, Donul, Marea de Azov, Cubanul…In razboi aveam exact 40 de ani, sarac am fost, zgarcit nu si totusi am avut de toate. Cei 86 de ani nu vor fi…(s-a savarsit la 75 de ani).

     Ii zicea mamei si mie sa cautam unghiile,ghearele de la labele unui cocos salbatic si cu par de lup, sa le arda bine, scrum sa le manc, ca-mi trece muscatura de caine.

     La nastere, moasa, daca taie buricul cu un cutit de argint pe o carte, o sa fi “gramatic”, daca-ti taie pe o fluiera, o sa fi bun fluieras.

     La 7 ani, e bine sa ti se dea “buricul uscat” sa te joci cu el, vreme in care mama te “ursaste”…ceea ce ai sa fi in viata.

     Si pe mine m-a chemat mama in gradina, mi-a dat “buricul meu uscat” sa ma joc cu el. Nu stiu ce mi-a ursit, stiu ca a zis ceva…

     Biata mea mama si la astea se gandea…

     Daca te doare foalele (burta), sa-ti fierbi mult-mult bolovani rosii (calcar) si sa bei apa deahaia.

     Daca se intampla ca o vaca sau o oaie sa fie muscate de serpi care vroiau sa le suga laptele sau daca tata (ugerul) se umfla, se vindeca daca o palesti (atingi) cu piele de sarpe sau de nevastuica…

     Sunt unii tarani care daca omoara un sarpe sau o nevastuica, le iau pielea, o trag pe o crenguta uscata sau o tandara subtire si asa le pastreaza. Afli din vorba-n vorba cine are aceste piei. De ti le da, le inmoi in apa calduta si cu ele palesti (atingi) de mai multe ori tata vacii sau a oii. Acestea nu mor, dar raman “stangere” (intarca).

     Cand te dor picioarele, sa umbli descult prin iarba cu roua; daca e toamna cu bruma, atunci lecuirea e si mai buna.

     Plata nu cerea, se multumea cu atata cat voia omul sau femeea sa-I dea. Cativa lei, o legatura de branza, o bucata de slanina, un litru de tuica…

     Am ajuns mare. M-a cunoscut ca preot. Era foarte respectuos cu mine si cu toti ai nostri, era curat la suflet, foarte cinstit si modest. Cu aceste calitati, avea de toate. Casa lui nu ducea lipsa de nimic. Avea pe “batrana me”, pe fiii Nicolae si George, si pe fata, marina. Copiii, cinstiti si trudnici, dar erau departe de duhul tatalui lor. Copiilor rai din multele case pe care le cerceta, le spunea: “am acasa o groapa mare unde tin napii si brozbele (sfeclele). Acolo sunt somaci si un lup cu doua picioare si va mananca incet, incet. Cine-i bagat acolo, nu mai iese.

     Pentru fumatori, pe care Antonie nu-i suporta, le spunea:

     “Cine pipa acu’s-apoi,

     Ahaia toti vin la noi,

     Cine pipa can’ si can’

     S’ahaia de noi se tan”(diavolii)

     Era plin de umor si povesti cu pilde si “proverburi” din Antonie Pan, pilde din scripturi. Dupa moartea bietului Antonie Matei, am rugat pe fiul sau, Gheorghe, sa-mi vanda mie cartile. Mi-a raspuns ca le are sau…si n-am aflat macar de Pascalie.