Preot Traian Mosic: Din cele traite printre oamenii de la Izvoarele Jiului – Floarea lui Florea lui Ion Creciun, ep. 2

Eram elev la Seminar la Sibiu, prin anii 1930-1931. In vacanta, preotul Coriolan Dragan, din Lonea, ma rugase sa “merg cu crucea” in ajunul Bobotezei, asa cum era legal canonic si obisnuit numai in ziua de 5 ianuarie.

     Facea cinci-sase echipe din tarani, doi craznici, un cantor: cantaretul Georgere al Jurii la Mosici, Burdesti etc., alta in Jiet de la Dominicaru, Dobresti, Fabrica, pana la ai lui Ion Cic, altii de la Primarie, Lunca de Jos Petrila, pana la “Tunel”.

     Popa parcurgea centrul de la Primarie, Lonea, Predonii spre ai lui Hut etc. intocmai cum facea cand traia legendarul om de patimi, Popa Preda.

     Neajunsul era ca, echipele, fara preotul cu ele, se imbatau si nu ajungeau pe la toate casele crestine unde erau asteptati. Il furau pe popa din bani, din bucate, din branza, cu un cuvant, din toate cele ce primeau si trebuia randuit – cuvenit impartite.

     In acel an mi-a dat teritoriul Taia. Eu botezam, ajutor craznic mi l-au trimis pe Dumitru-Duma Papalau, care purta galetusa cu busuiocul si trebuia sa se ingrijeasca sa mai puna apa in galetusa.

     Dumitru-Duma Papalau nu mai fusese niciodata cu crucea. Iordanul nu-l stia, nu stiu cine i l-a scris.

     Incepeam din capatul Taii, de la Nicolae al lui Petru Andrei cu sotia sa Eva Campenitii, o femeie frumoasa, desteapta si mai tanara mult decat Nicolae. Botezam, erau bucurosi de mine, stiindu-ma ca “invat de popa”. Papalau nu putea citi nici macar Iordanul.

     Venim in jos, intram la ai lui Traian, la Ion Jigarcea, pe batjocura “Lontu”, intram la Ion Andrei, trecem pe la ai lui Nicut Petru, pe batjocura “tustel”, la ai Steafului, pe batjocura “Ulii Steafului”, intram la ai lui Dan al Rusului, batjocura “Harsu”.

     Papalau nu ma ajuta cu nimic, hartia cu Iordanul am avut grija sa i-o stropesc bine cu apa, incat nu se mai putea citi, caldarusa mai tot fara apa.

     Trecem apa Taii pe o punte, botezam pe ai lui Petru Opris (cu muierea Saia vrajitoarea), pe la ai Dumului cu moara, trecem la Ionut Craciun, acasa era numai Maricica, batranii erau la coliba cu vitele la Poiana Dobraii.

     Iesim de la Maricica, trebuie sa intram la Floarea lui Ion Craciun, cu sotia Floarea.

     Cand iesim, Maricica striga: “Floareo, gata-te, ca vin popcii (popii)!” Cand sa intram, biata Floarea, iesea din cotet cu doua doniti pline cu lapte. Intra repede in casa si vroia sa-si schimbe iia murdara cu cea curate care era afara in coridorul casei si era inghetata os. Iia cea murdara si donitele erau parasite in mijlocul casei. Se caznea sa traga pe ea iia, nu intra, era ca o tinichea de inghetata.

     Nu stiu cine a fost de vina. Noi sau Floarea?

     Incepem Iordanul, Floarea in pielea goala: “iiu, iiu…”, se intoarce cu spatele o stropiram si pe spate. Apa cadea cu stropi de gheata.

     I s-au vazut toate goliciunile si pe fata si pe dos. Am lasat-o goala-goluta cu “iiuu”, alta, nimic.

     Trebuia sa asteptam, si ea si noi…

     Tampitul de Papalau rade si ne spunea la iesire de la Floarea:

     “De cand mama m-a facut

     Pizda neagra n-am vazut,

     Si acu’ la batranete

     Vazui una cu mustete,

     Cu mustete-n toate parti,

     Parul mi se face cret…”

     Mi-a fost mila de spaima si jena Floarei, inciudat de natangul Papalau, de rasul, de viersul sau…

Citeste si restul povestirilor ...