Istoria uniformele miniere, o tradiție uitată însă care a însemnat cândva-ceva din mândria de a fi miner

Acum, în aceste vremuri tulburi, când tot mai mult se caută ca prin orice mijloace să se oprească activitatea în mineritul din Valea Jiului, poate părea ciudat să ne amintim de trecut. Dar ce altceva îi rămâne omului decât amintirile.

Demult când mineritul era la începuturi, oamenii au căutat să se protejeze împotriva eventualelor pericole folosind câteva articole de îmbrăcăminte adaptate la condiţiile de muncă. Cele mai vechi reprezentări ale minerilor sunt cele de pe o frescă din 1478 (deteriorată), ce se află pe peretele de sud al bisericii parohiale din Imst. În Tirolul de Sud, capelele şi bisericile minerilor conţin adesea imagini ale acestora în hainele de lucru din perioada când acestea au fost construite.
Condiţiile de muncă din subteran, cu galerii umede şi înguste au determinat muncitorii să adopte două articole de îmbrăcăminte esenţiale pentru protecţia lor : o pălărie (realizată din pânză), de multe ori ataşată la o cămaşă mare tot de pânză sau un sacou, şi un fel de şorţ din piele, care, aşa cum a fost purtat înapoi, a întărit pantaloni sub el. Pălăria proteja capul şi gâtul minerilor de infiltraţiile de apă şi de pietrele care se desprindeau din tavan iar şorţul de piele, legat la spate şi uşor îndoit, era folosit pentru protecţia împotriva apei. Acesta era, de asemenea, util atunci când minerii se aşezau sau alunecau pe stâncă rece, umedă. Acest şorţ, cel mai original articol de îmbrăcăminte, a ajuns să fie un simbol profesional al minerilor. Restul hainelor erau cele obişnuite de lucru .

În partea centrală a altarului principal al bisericii minerilor cu hramul ,,Sf. Magdalena” din Ridnaun, sfânta patroană a biserici este reprezentată într-o galerie în care doi bărbaţi sunt la locul de muncă (unul împinge un vagonet iar celălalt perforează roca). O schimbare importantă în ceea ce priveşte costumaţi minerilor a venit odată cu creşterea activităţii miniere în Tirol, după 1450. În acea perioadă activitatea minieră, era guvernată de principele local, care era şi reprezentantul justiţiei, acest lucru a influenţat costumaţia minerilor tirolezi. În echipament minerii pe lângă pălării şi şorţuri armate, au început să poarte o robă care făcea parte şi din costumul de grefier (pentru a arăta că minerii sunt slujitori ai justiţei ). Judecătorul minier, cel mai înalt oficial al unui district minier, poartă deja costumul negru al instanţei spaniole, care a fost impus pe la 1550 pentru toţi funcţionarii instanţei.

Maiştrii minieri şi muncitorii poartă toate hainele tipice minerilor. Uneori, ei au adoptat ornamente suplimentare pentru hainele de sărbătoare, după cum reiese şi din memoriile lui Lukas Geizkofler cu referire la nunta tatălui său (1576) (un proprietar de mina foarte stimat). Printre invitaţi a fost, de asemenea, şi judecătorul minier de Sterzing şi un grup reprezentativ de mineri, în hainele lor cele mai bune. Ei aveau adăugate broderii de mătase la cămăşi şi jachete, şi purtau chiar lanţuri de argint şi gulere. În secolul al 17-lea, probabil ca urmare a declinului în mineritul tirolez, îmbrăcămintea minerilor nu s-a dezvoltat într-o direcţie specială. Dar, lucrurile sau schimbat în secolul al XVIII-lea, atunci când noile metodele din industria extractivă a dus la revigorarea acestei activităţi. Spre deosebire de secolele anterioare, mineritul a fost preluat de stat, şi hainele minerilor au fost transformate în uniforme.

De-a lungul secolului al 18-lea, uniformele au avut culorile verde şi alb, şi au fost făcute schimbări considerabile în articolele de îmbrăcăminte, care au început să semene din ce în ce mai mult cu uniformele militare. După cum este bine ştiut Valea Jiului, până în 1918, a făcut parte din Ungaria de aceea şi activitatea minieră a fost influenţată de cea din Imperiul Austro-Ungar. La 14 iunie 1890, Ministerul Agriculturii în acord cu Ministerul de Interne emite un regulament cu privire la uniformele pentru muncitori forestieri şi mineri din Imperiu Austro-Ungar. Costumul era format din pălărie (chipiu), sacou, vestă, cravată, pantaloni, şi o pelerină. Pălăria (chipiul) rigidă de culoare neagră, are 14 cm înălţime, poate fi cu sau fără cozoroc (parasolar). Pe chipiu este emblema mineritului reprezentat prin două ciocane (fistăul şi barosul), legate de o panglică şi înconjurate de ramuri de lauri. Mai sus este o rozeta de aur cu un scut central mic care înainte de 1919, a fost decorat cu vulturul imperial cu două capete. Acum, există o insignă mobilă care, cu ocazia funeraliilor unui miner, este dusă în jos, ca rozeta. Deasupra rozetei este un pompon negru de pene, de 15 cm înălţime.

Partea superioară a pălăriei poate fi decorată, în funcţie de rangul purtătorului său, cu ornamente de aur de lăţime diferită. Jacheta de miner, din pânză de culoare neagră, are în faţă nasturi auriţi cu nouă vulturi pe ei (sau de multe ori, cu emblema mineritului). Gulerul înalt, tare, are insigne ce arată rangul în serviciu al purtătorului. De la guler pleacă o pelerina din pânză de 18 cm lungime, reamintind funcţia sa iniţială de a proteja minerii de pietre şi apă. Pe partea superioară a mânecii este emblema mineritului între două benzi de catifea, cu o bucată de finisare de formă semi-circulară de pânză, la care se aplică franjuri de mătase răsuciţi de 8 cm lungime. Pe benzile de catifea de mai sus pe manşete şi pe piept sunt 5 nasturi mai mici decât cei de închidere a sacoului, făcând un total de 29 de nasturi. Se presupune că ei simbolizează viaţa Sf. Barbara (Sf. Varvara), patroana minerilor, care a trăit doar până la vârsta de 29 de ani. În acelaşi timp, negru simbolizează întunericul în care arborii au fost transformaţi în cărbune iar nasturii auriţi reprezintă lumina soarelui. Vesta, de asemenea, din pânză neagră, are 7 nasturi auriţi. Pantaloni, de culoare gri închis sau pânză neagră, au cusăturile exterioare decorate cu o bandă de catifea neagră. Uniforma mai are un articol de îmbrăcăminte tipic minerilor preluat de pe hainele originale de lucru (este vorba de pelerine din piele sau textile) care în prezent este folosit numai în scopuri ceremoniale. În Transilvania uniformele minereşti au pătruns prin Ungaria şi au păstrat aspectul acestora. După al doilea Război Mondial în perioada anilor 1950 au fost folosite uniforme ce păstrau elemente din uniformele minere ruseşti. În imaginea de mai jos este prezentat un miner de la mina Şotânga în uniformă de miner din 1950. Uniforma din 1960 comparativ cu cea din perioada anilor 1950 a suferit modificări după cum se poate observa. Sacoul având gulerul schimbat. 

În rest sânt păstrate culorile negru şi bleumarin (pentru vipuşca pantalonilor, petliţe şi chipiu). Aron Cristea în uniformă de miner întâmpinându-l pe preşedintele Hrusciov aflat în vizită la Lupeni în 19…. În 1979, la 50 de ani de la greva minerilor din Lupeni este emis Decretul 279 din 31 iulie 1979 privind titlurile si uniformele personalului din activitatea minieră. Publicat în Buletinul Oficial 68 din 31 iulie 1979 (B. Of. 68/1979).

Categoriile profesionale la acest tip de uniformă, erau reprezentate prin însemne diferite aşa cum sunt reprezentate mai jos.

Odată aceste uniforme care erau un simbol al mândriei și apartenenţei la una dintre clasele muncitoare cele mai unite au fost purtate cu mândrie dar acum, că şi alte drepturi şi tradiţii minereşti încep să fie uitate ceea ce nu poate decât să ne îngrijoreze iar micul nostru efort de aici este dedicat tuturor celor care au purtat cu mândrie aceste uniforme precum și tradiției și istoriei mineritului din Valea Jiului care a fost și trebuie să rămână o importantă parte a istoriei acestei zone în ciuda tavalugului nivelator al noi ordini sociale, demonizarea mineritului fiind o nedreptate cel putin injustă. 

Istoric:
Puscasu Ioan Dumitru

Completari, editare si punere in pagina:
Florin Mugurel