Netgeld - bancnotele si jetoanele de necesitate care au circulat in Valea Jiului, o istorie mai putin cunoscuta a mineritului in insemne monetare

Un lucru mult mai puțin cunoscut din istoria minieră a Văii Jiului este acela că în această zona, pentru o anumită perioada de timp, au circulat o formă monetară proprie emisă de Societatea Consumului Muncitorilor din Valea Jiului reprezentată de așa numitele "bancnote de necesitate" a cărei istorie o vom scrie în continuare, acesta emisie monetară (notgeld) a zonelor miniere fiind prezența și în alte țări din Europa cu tradiție în minerit. 

Poate pare curios să afirmi că pentru unele zone sau chiar localităţi, în decursul istoriei moderne, au fost emise diferite însemne monetare (aşa numitele jetoane) sau chiar bancote. Cu toate acestea, datorita unor situaţii speciale, conducerile unor oraşe sau a unor societăţi au decis emiterea de asemenea însemne monetare unele de circulaţie restrânsă, altele putând fi folosite pe întreg teritoriul unei ţări. În continuare voi prezenta două asfel de tipuri de însemne monetare. 

Este vorba despre jetoanele Consumului Muncitorilor din Valea Jiului şi câteva bancnote de necesitate (notgeld) emise în Germania după primul Război Mondial. Una dintre realizările importante ale Societăţilor miniere care-şi desfăşurau activitatea în Valea Jiului a fost cea cunoscută pe plan local sub denumirea de „Consum”. Această iniţiativă prevedea asigurarea de către Societăţile miniere, pentru personalul propriu, a produselor alimentare şi manu-facturate printr-un sistem propriu de aprovizionare. 

Acest tip de comerţ cunoscut şi sub numele de „Trck” era practicat şi în alte zone industriale fiind deterninat de preţurile mari cerute de comerci-anţii locali. stfel în luna noiembrie a anului 1870, într-o şedinţă a Oficiului Minier din Valea Jiului s-a discutat despre modul de alocare a alimentelor şi a materialului de foc pentru muncitorii minieri. Anul 1893, aduce la Societatea „Uricani-Valea Jiului” realizarea propriului lanţ de magazine în care produsele erau comercializate cu un mic profit ce avea drept scop acoperirea costurilor de manipulare şi de personal. Chiar şi aşa produsele erau vândute mai ieftin decât cele de pe piaţă. În iulie 1923 se înfiinţează Consumul Muncitorilor din Valea Jiului care avea drept scop uşurarea vieţii angajaţilor Societăţii „Petroşani” prin aprovizionarea cu articole de primă necesitate. 

Capitalul nou înfiinţatului Consum era de un milion lei, pentru ca în martie 1924 să fie majorat la suma de trei milioane lei, asigurată prin participarea în proporţie de câte 50% a muncitorilor şi a Societăţii „Petroşani”. Treptat, Consumul Muncitorilor din Valea Jiului, va prelua şi atribuţiile de la Consumurile Societăţilor: Lupeni, Valea Jiului de Sus, Sălătruc, Lonea. La 3 mai 1945, este publicată în Monitorul 

Oficial Decretul – Lege nr. 348 pentru reglementarea salariilor şi înfiinţarea Economatelor, care vor lua locul Consumului Muncitorilor din Valea Jiului. Pe durata funcţionării Consumul Muncitorilor din Valea Jiului au fost emise jetoane cu valorile de 1,2, 5 şi 10 lei. Ca o curiozitate, jetonul de 5 lei avea două forme: un circulară şi un octogaonală. Unele mine şi-au marcat jetoanele ce le aparţineau prin poansonarea unei sigle. 

În imaginea de mai jos sunt prezentate cateva astfel de jetoane.

Netgeld in orasele miniere din Germania

Denumirea provine din limba germană unde indică „banii de urgenţă” sau „ banii de necesitate” şi se referă la bancnotele emise de o instituţie într-o perioadă de criză economică sau politică. Instituția emitentă este de obicei una fără sancțiuni oficiale din partea guvernului central. 

Acest lucru se întâmplă de obicei atunci când nu sunt disponibile suficiente sume de bani banii emisi de bănca centrală. Mai ales, se referă în general la banii emişi în Germania și Austria în timpul primului război mondial și a perioadei interbelice. Instituțiile emitente sunt fie băncile de economii ale orașului, municipalitatea și firmele private sau de stat. Scopul acestora era de a suplini lipsa de monedă măruntă fiindcă metalul existent a fost folosit în scopuri militare de aceea foarte rar au fost emise notgeld-uri cu valori mai mari de o markă. 

Notgeld a fost în principal emise sub formă de bancnote (de hârtie). Uneori s-au folosit și alte forme: monede, piele, mătase, lenjerie, timbre poștale, folie de aluminiu, cărbune și porțelan. Există, de asemenea, rapoarte despre utilizarea sulfului, precum și a tot felul de hârtie și materiale de carton reutilizate (de exemplu, cărți de joc). Aceste piese realizate din cărți de joc sunt extrem de rare și sunt cunoscute ca Spielkarten, cuvântul german pentru "carte de joc". Notgeld era un mijloc de plată acceptat reciproc într-o anumită regiune sau localitate, dar puteau călători pe scară largă. Notgeld este diferit de banii de ocupație care sunt eliberați de o armată de ocupație în timpul unui război. 

În imaginile de mai jos au fost prezintate, din multitudinea de bancnotele de tip NOTGELD, doar câteva dintre acelea care au legătură cu industria minieră prin imaginile care le reprezintă. 

 Prezentarea lor s-a făcut în ordinea alfabetică a oraşelor emitente.

Bancnote cu insemne miniere in alte tari din jurul lumii 

Ca semn de respect faţă de cei care muncesc în industria extractivă, unele state au emis bancnote care reprezintă diverse imagi cu tematică minieră. Mai jos vom prezenta doar câteva dintre acestea fără a face vreun comentariu.

Toate bancnotele, inclusiv notgelduri, fac parte din colecţia personală.

Istoric:
Puscasu Ioan Dumitru

Completari, editare si punere in pagina:
Florin Mugurel

Bibliografie:

[1] Mircea Baron, Carbune şi Societate în Valea Jiului de la începutul mineritului industrial până la sfârşitul anilor’40 ai secolului XX. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Volumul III, pag196, Editura UNIVERSITAS Petroşani 2020.

[1] Idem pag.197

[1] Ibidem ,pag. 201

[1] Mircea Baron, Carbune şi Societate în Valea Jiului de la începutul mineritului industrial până la sfârşitul anilor’40 ai secolului XX. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Volumul III, pag. 204, Editura UNIVERSITAS Petroşani 2020.

[1] Idem pag.221