Istoricul ziarelor Vaii Jiului de la Zori Noi la Steagul Rosu, Matinal, Mesager si insignele lor

Povestea noastră ȋncepe ȋn anul 1944. După cum este bine ştiut, după 23 august 1944 la putere accede Partidul Comunist Român, lucru care se observă foarte bine ȋn evoluţia presei din ţara noastră. La fel s-a ȋntâmplat şi ȋn Valea Jiului unde ȋn data de 3.12. 1944, pe lângă presa ce era prezentă ȋn zonă, apare cotidianul „Zori Noi”, organ de presă al P.C.R., care ȋncet dar sigur devine unicul cotidian realizat ȋn ȋntregime la Petroşani. După aproape cinci ani de existenţă cotidianul „Zori Noi” ȋşi va schimba numele ȋn „Steagul Roşu”, odată cu numărul care a apărut la 6 august 1949. 

Trebuie menţionat că lansarea primului număr al ziarului cu nume schimbat a fost bine folosită ȋn scop propagandistic, fiindcă ȋn ziua de 6 august a fiecărui an se sărbătoreşte „Ziua Minerului”, deci prin asociere ziarul „Steagul roşu” este considerat a fi o publicaţie a celor ce muncesc ȋn subteran.

Ziarul va purta acest nume până la data de 23 decembrie 1989 când publicaţia va reveni,culmea!, la vechiul nume „Zori Noi”. 

 Apoi din data de 23 noiembrie 1993 publicaţia ȋşi schimbă din nou numele ȋn „Matinal”, ziarul după o perioadă este preluat de Primăria Municipiului Petroşani, iar sub patronatul acesteia, publicaţia devine săptămânal, iar din data de 12 aprilie 2001 ȋi va schimba numele ȋn „Mesager”, iar după 2010, ȋncet, ȋncet, va dispărea din peisajul publicistic al Văii Jiului. Ȋn perioada cât a funcţionat cu numele de „Steagul roşu”, conducerea acestei publicaţii hotărăşte ca ȋn scop publicitar/ propagandistic să emită o insignă. Insignă de forma unui romb cu axa mare pe verticală şi care are colţurile rotunjite. Pe un fondul de culoare albastru deschis este suprapusă o pană de scris de culoare albă, cu vârful ascuţit pe latura stângă jos şi partea superioară pe latura dreaptă sus, ambele capete depăşind conturul rombului. Ȋn unghiul format de cele două laturi inferioare, este redat cu metal simbolul mineritului (ciocanele ȋncrucişate), iar ȋn unghiul format de laturile din partea stângă este reprezentată, tot cu metal, stema P.C.R. Peste pană, lângă stema P.C.R. cu culoare roşie sunt inscripţionate litere „Sr” (Steagul roşu). Piesa este acoperită cu o peliculă de răşină. Datorită culorii acesteia unele insigne au fondul rombului de culoare verde deschis. Dimensiunile insignei sunt următoarele: ȋnălţimea rombului de 21 mm; lăţimea rombului de 13 mm şi lungima laturii de 13 mm. Sistemul de prindere este de tip ac de siguranţă. Spre deosebire de cele două „variante” oficiale ale insignei am mai găsit două piese cu desene identice, dar având alte culori. Una dintre piese are fondul rombului schimbat din albastru deschis ȋn albastru ȋnchis, stema P.C.R. este redată pe un oval de culoare albă, restul elementelor fiind identice cu cele ale piesei originale. A doua insignă are fondul rombului de culoare verde ȋn loc de albastru deschis, stema P.C.R.apare pe un oval de culoare roşie, iar literele „Sr” sunt de culoare albastră, nu roşie cum este pe piesa originală. Am prezentat şi aceste două „variante”( ca să nu le spunem altfel) care pot uşor păcăli un necunoscător al acestora. Ȋn figurile 1şi 2 sunt piesele originale, iar restul ȋn figurile 3 şi 4.

Ca o curiozitate, tot cu scop publicitar, ȋncepând din anul 1975 conducerea ziarului, cu aprobarea forurilor politice superioare, decide sponsorizarea unor concursuri anuale de schi care s-au desfăşurat pe pârtiile din Parâng. Aceste concursuri au fost marcate şi prin baterea unor insigne.

Ȋn colecţia personală la ora actuală deţin un număr de 10 astfel de insigne pe care cu deosebită plăcere le prezint ȋn rândurile ce urmează. Dacă ţinem cont de insigna ediţiei a II-a a concursului, putem trage concluzia că şi insigna primei ediţii a fost tot pantografiată. Insigna ediţiei a II-a (fig.5) este din tablă şi are o formă dreptunghiulară cu latura lungă pe verticală, pe suprafaţa ei fiind redat un desen prin procedeul pantografierii. Desenul reprezentat de o cerneală de culoare maro, poate fi descris astfel. Dreptungiul are un chenar care limitează spaţiul desenului. Ȋn partea superioară avem scris cursiv textul : „Parȋng . 7 martie '76”. Textul este subliniat cu o linie subţire maro. Sub linie, ȋn partea stângă a privitorului sunt redate o pereche de schiuri şi sigla ziarului, iar ȋn spaţiul rămas liber apare pe şase rânduri, cu scris combinat (cursiv şi de tipar) textul: Cupa ziarului „STEAGUL ROŞU” la schi EDIŢIA a II-a. Probabil, ȋncepând cu anul 1982 insigna şi-a schimbat desenul devenind rotundă, păstrând acelaşi desen pentru fiecare an, dar având cel puţin un element (fondul sau schiorul) de altă culoare. Primele insigne nu aveau anul sau ediţia inscripţionate. Insigna la modul general poate fi descrisă astfel: pe un fond de culoare ce acoperă toată suprafaţa circulară a piesei, este reprezentat un fulg de nea cu şapte braţe dintre care cele două de jos se văd doar puţin. Peste fulgul de zăpadă este reprezentat un schior ȋn poziţie de coborâre. Ȋn partea inferioară ȋntre două ramuri ale fulgului de zăpadă este inscripţionat pe trei rânduri textul: „CUPA ZIARULUI STEAGUL ROŞU”. Dintre insignele cu acest desen deţin următoarele piese: Fără anul emiterii - fond roşu şi schior albastru (fig. 6); - fond alb şi schior roşu (fig.7); - fond albastru şi schior roşu (fig 8). Cu anul emiterii : 1984 - fond verde şi schior roşu, 1985 - fond roşu schior alb, 1986 - fond galben şi schior albastru, 1987 - fond verde şi schior galben, 1988 - fond roşu şi schior alb. Insignele sunt prezentate ȋn figurile 9, 10,11,12 şi13, au un diametru de 25 mm, fiind bătute ȋn tombac, vopsite şi acoperite cu o peliculă plastică, iar ca sistem de prindere au un ac de siguranţă.

Pentru ediţia din 1989 (care de altfel va fi şi ultima) s-a decis schimbarea desenului şi formei insignei (fig.14). Noua piesă are o formă circulară având diametrul de 30 mm, cu partea superioară decupată ȋn formă de semicerc. Ȋn partea inferioară pe o lungime de două treimi din lungimea cercului este o bandă de culoare galbenă cu lăţimea de 5 mm pe care este inscripţionat textul: „CUPA ZIARULUI STEAGUL ROŞU”. Ȋn partea superioară este redat cerul cu albastru deschis, iar pornind de la marginea dreaptă (a privitorului), deasupra colţului exterior benzii inscripţionate, şi cu 2 mm mai jos de colţul interior din stânga este redat Masivul Parâng cu culoare albă. Ȋn partea stângă sus, deasupra benzii inscripţionate şi a muntelui, este un cerc de culoare albă ȋn care este scris textul: „Ediţia a XV-a 1989”. Mai jos pe fondul muntelui, ȋntre un jalon şi un brad reprezentat cu metal, este redat un schior ȋn poziţia de coborâre. Schiorul are un costum de culoare roşie iar bocancii şi căciula de culoare albastră. Insigna bătută pe aluminiu are un diametru de 30 mm, este vopsită şi acoperită cu o peliculă plastică. Şi aici a apărut o „variantă” (fig 15), bătută pe tombac şi emailată la cald. Spre deosebire de cea originală aceasta are câteva elemente ale desenului colorate altfel. Astfel banda inscripţionată este de culoare roşu ȋnchis şi are dimensiunea de 4 mm. Brăduţul care la piesa originală este reprezentat cu metal la această piesă este de culoare verde ȋnchis. Bocancii schiorului sunt negri nu albaştri cum sunt la cea originală, iar căciula este roşie nu albastră. La insigna originală, ȋntre vârfurile unu şi doi respectiv doi şi trei ale muntelui, este câte un triunghi de culoare albastră dar la „variantă” acestea sunt albe. Toate insignele cu excepţia celei de la ediţia a II-a care are ca sistem de prindere un ac sudat, restul având sistem de prindere cu ac de siguranţă. După cum am arătat ȋn introducerea articolului, după 1989 acest ziar mai fiinţează sub alte denumiri, dar importanţa sa devine tot mai scăzută, ca până ȋn final să dispară din peisajul jurnalistic al Văii Jiului şi odată cu el şi această frumoasă iniţiativă. 

Istoric: Dumitru Puscasu 

Foto insigne: Colectia privata

Editare: Florin Mugurel