Mariei Magdalena din Retezat - „doamna munților” din ținutul momârlanilor

 Maria Magdalena Hamz, o româncă din satul Câmpul lui Neag de la poalele Retezatului a devenit un personaj legendar în istoria acestui ținut montan, pe care l-a cutreierat întreaga viață.

În noiembrie 1987, când autoritățile comuniste au demolat cu forța casele momârlanilor din satul Câmpul lui Neag, pentru a extinde o carieră de cărbune, printre vechile gospodării devastate din satul aflat pe valea Jiului de vest, la poalele Retezatului, se afla și casa în care locuise Maria Magdalena Hamz, femeia cunoscută ca „doamna munților Retezat”.

Cufărul cu amintiri pe care familia Hamz, una dintre cele mai vechi din Câmpul lui Neag, le păstrase în casa tradițională de momârlani au fost zdrobite sub șenilele buldozerelor. Mai târziu, locul vetrei a fost luat de cariera de cărbune, care a funcționat însă mai puțin de un deceniu. Apoi, apele au inundat craterul uriaș săpat în locul caselor și bisericii din Câmpul lui Neag, formând un lac de carieră, adânc de aproape 100 de metri.

Bătrânii satului Câmpul lui Neag își amintesc însă poveștile despre Maria Magdalena Hamz, primul ghid montan al Parcului Național Retezat, rezervație a naturii înființată la mijlocul anilor ‘30, scrie adevarul.ro.

Satul de la izvoarele Jiului de Vest, unul dintre vechile locuri de trecere ale Carpaților din Transilvania în Oltenia, fusese înființat în epoca medievală, când românii din ținuturile Gorjului au trecut munții pentru a se refugia în ținutul sălbatic de la poalele Retezatului, în fața invaziilor turcești. Familia Hamz fusese printre aceste familii muntene venite în Câmpul lui Neag.

Localnicii, călăuze pentru armata română intrată în Ardeal

În vara anului, localnicii au luptat alături de românii de peste munți împotriva armatelor austro-ungare și germane.

„În comuna Câmpul lui Neag, comună veche românească, așezată ca un cuib de vulturi la poalele Retezatului și la doi kilometri de fosta graniță română-ungară suntem primți cu toată dragostea. Aici n-a pătruns niciun curent de dezamăgire și pervertire. Au rezistat dârz cu inima fierbinte și ochii ageri de vultur în acest cuib înfipt în munți, la trecătoarea Carpaților și țineau legătura strânsă cu cei de dincolo de hotar și făclia dragostei de neam aprinsă”

 scria dr. Dominic Stanca, în cartea „Între două fronturi 1914 - 1918” (din 1935).

Printre momârlanii remarcați în luptele din Valea Jiului în Primul război mondial s-au aflat mai mulți membrii ai familiei Hamz, printre care și copila de atunci Magdalena Hamz, fiica unui pădurar, născută în 1894 în satul Câmpul lui Neag.

Profesorul Iancu Badiu, autor al mai multor monografii ale ținutului Hațegului, relata că Maria Magdalena, care umblase de mică prin Munții Retezat, îi cunoștea foarte bine, iar în timpul Primului Război Mondial, la sosirea trupelor române, le-a condus pe Muntele Tulișa, prin spatele dispozitivului inamic. În felul acesta, românii au obținut o victorie, iar pentru aceste fapte de vitejie, după război, a fost decorată cu Virtutea Militară.

„O însuflețire indescriptibilă a pus stăpânire pe sufletul acestui popor de munte, români adevărați, urmași de-ai dacilor, străjeri ai graiului și sângelui românesc. În clocotul bucuriei din 28 august 1916, au fost primii care au dărâmat hotarul, primind cu bucurie primii soli ai armatei române. Preotul bătrân Ștefan Berinde, încins la brâu în loc de brâul preoțesc, cu o bandă lată tricoloră, cu fiul său Vasile și cu sătenii George Mârșav, Ștefan Breben, Alexa Hamz, Petru Majotcă și Ion Danciu au condus primele patrule românești în munții Retezatului, sus pe Bilugu, pe muntele Făgețel, în spatele armatei austro-ungare și germane, fugărind oștile dușmane până departe în Valea Streiului. Călăuza Petru Matei, prins de oștile germane, a fost executat fără nicio formalitate”

 scria dr. Dominic Stanca, medic pe front în Primul Război Mondial.

A devenit ghidul faimos al Retezatului

După Marea unire din 1918, tânăra Magdalena Hamz a rămas în ținuturile de la poalele Retezatului, devenite parte a României.

În urma Reformei agrare din anii ‘20, munții stăpâniți în trecut de mai multe familii nobiliare maghiare au ajuns în grija statului român, în timp ce foștii proprietari au fost despăgubiți sau au fost declarați absenteiști, după ce au părăsit țara.

Domeniul Retezat, redus la vreo aproximativ 10.000 de hectare, a rămas în posesia familiei Kendeffy până la naționalizarea acestuia de către regimul comunist instalat după Al Doilea Război Mondial. În Retezat, la Pietrele (1.480 metri) a fost construită în anii ‘30, de Touring Club Deva, una dintre primele cabane destinate turiștilor, pe locul unei mai vechi case de adăpost, mistuită de flăcări.

Casa Pietrele a fost pusă la dispoziția turiștilor din toamna anului 1936, la scurt timp după declararea Retezatului drept primul parc național al României, iar un an mai târziu, în 15 august 1937, a fost sfințită printr-o slujbă religioasă. În primii ani de la înființare, de cabană a avut Maria Magdalena Hamz, considerată primul ghid turistic din Retezat.

„A fost un personaj deosebit, care se conturează în istoricul Munţilor Retezat, o bună cunoscătoare a muntelui, primul ghid montan care a parcurs acest teritoriu şi care a marcat primele trasee montane cu momâi”

informau administratorii complexului Pietrele.

Mai multe fotografii de la începutul anilor ‘40, unele realizate de fotograful Joseph Horvath, o înfățișează pe Maria Magdalena, în straie de vânător, în mijlocul grupurilor de turiști ajunși la Pietrele sau singură, purtând o pușcă sau un topor. Printre oaspeții faimoși care au întâlnit-o s-au numărat scriitorii Marin Preda, Mihail Sadoveanu și Vasile Voiculescu. Marin preda a numit-o „doamna munților Retezat”, iar Vasile Voiculescu a relatat despre uluirea pe care aceasta i-a produs-o.

„Întâia oară am vânat păstrăvul în Jii, când apele nu-i erau încă negre de spălătura cărbunilor de la Petroşani. Mai târziu l-am pescuit tacticos, cu undiţă perfecţionată şi muscă artificială, la două mii de metri înălţime, în apele de gheaţă ale Galeşului şi Bucurei. Dar nu mâncam cu siguranţă păstrăvi decât când vestita Maria Magdalena, gazda ohavnică a Retezatului, se îndura să ni-i aducă. Pleca de la casa de adăpost singură, era taina ei, şi în cel mult două ceasuri era înapoi, cu traista plină. Se vorbea de vrăjitorie. Eu cred că îşi avea anume cotloane, adevărate crescătorii de păstrăvi, unde-i prindea după voie”

 scria Vasile Voiculescu.

Legendele Mariei Magdalena

O legendă spune că Maria Magdalena ar fi primit un ceas de aur de la un lord englez, oaspete al familiei Kendeffy, venit la vânătoare în Retezat. Pentru acest ceas de aur ar fi fost însă jefuită de mai mulți soldați sovietici, pe care i-a întâlnit într-o vale a munților. Drept răzbunare, Maria Magdalena i-ar împușcat în 1945 pe sovietici și le-ar fi ascuns trupurile, în locul numit „la morminți” din Retezat.

O altă legendă spune că în refugiul din Retezat, ar fi adăpostit fugarii ajunși în munți, în anii războiului și în primii ani de comunism. Timpul petrecut de Maria Magdalena la Pietrele se întinde până în jurul anului 1950, când cabana a fost preluată de Confederaţia Naţională a Muncii, iar ea a fost scoasă la pensie, informau administratorii complexului Pietrele.

În ultimii ani din viață ar fi rămas paznică la un gaterele din Câmpul lui Neag, trăind într-o stare precară. A murit în 1955, potrivit unor mărturii, înecată cu oasele unui păstrăv pe care îl prinsese în Retezat, iar după altele cu ale unui pui. O cascadă de pe valea Pietrele aflată în apropiere de complexul din munți poartă numele Maria Magdalena.

Sursa.