Valea Jiului: trecut, prezent si viitor ...

Ieri la aceasta ora traficul inspre sau dinspre statiunea Parang a fost complet paralizat de masinile care s-au blocat pur si simplu pe acel drum ingust care duce pana la baza statiunii ! Motivul principal fiind acela ca sensul de urcare este blocat de catre masinile turistilor care vin la sfarsit de saptamana la munte, astfel ca pe kilometrii intregi se poate circula doar pe un singur sens, iar drumul este extrem de stramt. Vina nu o au neaparat acesti turisti ci mai degraba autoritatile locale, care de ani de zile inca nu au fost capabili sa faca o parcare mare la baza muntelui, iar traficul si afluenta de turisti a crescut de la an la an ! Inca nu s-au gasit solutii in aceasta privinta si se pare ca nici nu sunt semne ca s-ar cauta vreunele. Drumul pana la statiune dupa ce ca este praf si pulbere, nu este curatat suficient si nici material antiderapant nu este aruncat constant, astfel ca iesirile in decor sunt destul de dese datorita formarii poleiului, numai ieri in timp ce am avut...

In acest an, parca orasul nostru a fost mai bine pregatit ca niciodata sa intampine aceste sarbatori de iarna ! Pe aceasta cale am dori sa felicitam Primaria Municipiului Petrosani si pe toti cei care au depus efortul ca in acest an orasul sa fie mai frumos impodobit ca niciodata! Mai jos, aveti un mic album cu cateva fotografii surprinse in oras, n'joy! (Click pe fotografie) Fotografii: Florin Mugurel

Ioana are doar 4 ani si este parasita intr-un centru de plasament social de parintii plecati in Italia, iar ca ea mai sunt inca foarte multi altii ! Un articol din ziarul Adevarul mi-a atras atentia in mod deosebit, si a tras un semnal de alarma asupra unui adevarata tragedie sociala care a cuprins intreaga tara si implicit si Valea Jiului. 2.500 de copii ai foştilor mineri care au plecat să muncească peste hotare îşi vor petrece sărbătorile la rude sau chiar singuri . Minorii „părăsiţi" de părinţi trăiesc adevărate drame, iar în unele cazuri rămân traumatizaţi pe tot restul vieţii. De dorul părinţilor, unii copii ajung chiar şi la sinucidere, cum a fost şi cazul unui şcolar de opt ani din localitatea hunedoreană Uricani, care în acest an s-a spânzurat de dorul mamei sale, plecată la muncă în Germania. Specialiştii spun că sărbătorile le pot accentua aceste stări. Numărul cel mai mare de copii „abandonaţi" este înregistrat în zonele monoindustriale ale judeţului, cum ar fi V...

Cu o investitie de 2,5 milioane de Euro (nu stim cat de reala sau nu este aceasta suma declarata mai ales ca a fost din fonduri nerambursabile, asa cum am aflat din sursele noastre)astazi a fost inaugurat cel mai nou si modern mall din judetul Hunedoara, care poarta numele de Jiul Shopping Center si in care se regasesc adunate peste peste 30 de firme locale si din afara, urmand ca anul viitor sa fie dat drumul la inca un etaj, adica cel de al treilea. Cumparaturi placute !

Viata mea de miner s-a terminat dupa 3 luni de zile, adica cam tot cand s-a terminat perioada de proba obligatorie conforma contractului care il aveam cu mina Petrila. Intre timp ajunsesem manipulant la banda 11, in ceea ce se numea fund de sac adica un fund de galerie unde banda se deversa printr-un siloz pe fluxul care ducea carbunele la suprafata. Aici era un loc de munca relativ lejer, ptr ca ma ocupam de buna functionare a benzii, dar nu am avut parte de el decat 2 saptamani. M-am hotarat sa imi vad de viata mea, nu vedeam nici un viitor in groapa aia, decat poate in cel mai optimist caz, unul mic si negru. Asa ca am decis sa plec de la mina si sa incerc sa imi vad de viata mea, si asta intr-o perioada in care se dadeau spagi grele sa mai prinzi un loc la mina. Am scris toate aceste pagini din dorinta de a incerca sa ii intelegi mai bine pe acesti oameni si sa nu ii condamnati ! Mi-as dori sa incercati sa intelegeti ca au avut si au o viata grea, din care pericolul este nelipsit,...

Minele de carbune isi intind galeriile pe zeci de kilometrii ! Foarte usor puteai sa te ratacesti mai ales ca iluminarea de cele mai multe ori se rezuma doar la lampa din dotare, nu puteai sa iti iei nici repere ptr ca scenele se repetau over and over. Am incercat sa nu ma indepartez de grupul meu si sa fac ceea ce era de facut. In subteran este o cu totul alta lume, o lume care nu are nici o legatura cu cea exterioara ! Oameni dupa ce ajuns jos se transforma in altceva, se vorbea extrem de vulgar indiferent cui te adresai. La inceput si mai ales in prima zi, nu mi-am permis sa folosesc acest limbaj, insa m-am deprins destul de repede cu el, deoarece am observat ca este subliniat si inteles mult mai bine dupa ce te foloseai de cateva parti anatomice pe care le varai in cavitatea bucala a celui cu care vorbeai, sau ii aduceai aminte ca are o mama acasa. Se apropia ora in care trebuia sa sfarsim ceea ce aveam de facut si sa plecam acasa. Dupa ce ne-am strans sculele si le-am ascuns bine,...

Tot drumul inspre rampa putului de suprafata care ne ducea primi 300 de metri sub pamant pe galeria principala, am fost tinta mistourilor facute de minerii mai in varsta sau cu vechime. In echipamentul nostru nou, faceam o clara nota discordanta in multimea de oameni care se grabeau inspre intrarea putului. Era ora 5 si jumatate aproape, la ora 6 trebuia deja sa incepem munca in subteran, iar pana acolo mai era cale lunga. Ajunsi in rampa putului am fost preluati de seful de echipa, un om la vreo 40 de ani, care mai avea doar cativa ani pana la pensie. Era moldovean, nu l-am judecat, insa ulterior ne-am dat seama ca era un om foarte harnic si intelept. Eram repartizati la sectorul 11, sectorul care avea ca obiect de activitate investitiile. Nu stiam noi exact ce inseamna asta, insa ne era clar ca in loc de mecanici vom fi carnea de tun "numai buni de pus la lopata ca sa ne invatam cu munca la mina". Colivia "liftului" era conceputa ptr 12 persoane, insa asta era doa...