Insemnarile unui miner in Valea Jiului, episodul IV

Minele de carbune isi intind galeriile pe zeci de kilometrii ! Foarte usor puteai sa te ratacesti mai ales ca iluminarea de cele mai multe ori se rezuma doar la lampa din dotare, nu puteai sa iti iei nici repere ptr ca scenele se repetau over and over. Am incercat sa nu ma indepartez de grupul meu si sa fac ceea ce era de facut. In subteran este o cu totul alta lume, o lume care nu are nici o legatura cu cea exterioara ! Oameni dupa ce ajuns jos se transforma in altceva, se vorbea extrem de vulgar indiferent cui te adresai. La inceput si mai ales in prima zi, nu mi-am permis sa folosesc acest limbaj, insa m-am deprins destul de repede cu el, deoarece am observat ca este subliniat si inteles mult mai bine dupa ce te foloseai de cateva parti anatomice pe care le varai in cavitatea bucala a celui cu care vorbeai, sau ii aduceai aminte ca are o mama acasa.
Se apropia ora in care trebuia sa sfarsim ceea ce aveam de facut si sa plecam acasa. Dupa ce ne-am strans sculele si le-am ascuns bine, am plecat pe galeria pe care am venit inspre putul coliviei secundare. La iesire s-a cam repetat faza cu intratul superaglometata in colivie, insa oameni erau extrem de obositi si nu mai aveau aceasi vlaga, desi pe drumul inspre suprafata, nu lipseau bancurile porcoase care mai destindeau admosfera si ne faceau sa mai uitam de ziua grea care abia trecuse.
In timp ce urcam cu colivia prin putul centru (ce de suprafata) si ne apropia de suprafata, simteam mirosul aerului proaspat si rece, pe care plamani nostrii il absorbeau cu nesat. Stiti voi ce gust are aerul ? Nu ? Nici eu nu am stiut pana in aceea zi ... are un gust extraordinar, de care fusesem privat mai bine de 6 ore cat dura munca in subteran, si acum nu mai saturam sa il trag in piept. Am ajuns destul de repede in vestiarul din care plecasem acum 6 ore, dar nu mai aratam la fel. Daca la plecare in subteran salopeta mea cea noua avea o culoare albastra curata, acum era plina de noroi, cu greu mai gaseai un petec care sa aiba ca si culoare un albastru pal. M-am dezbracat incet, ma dureau toate oasele, aveam noroi si in urechi, iar in cizme abia cand am ajuns sus mi-am dat seama ca am noroi pana la jumatatea cizmei. Le-am inghesuit asa murdare cum erau in micul dulapior, ptr ca la spalat le puteam duce doar vineri. In scurt timp, circa 2-300 de trupuri goale se plimbau prin vestiar, si se pregateau sa intre la spalator. Acesta era unul comun, o sala mare cu multe dusuri pe care le imparteai cu un ortac. Nu puteai cere luxul de a avea unul al tau, sau intimitate. Apa era calda, si habar nu aveti ce senzatie de bine am avut cand am intrat sub dus asa inghetat si rupt de oboseala cum eram. Parca m-am mai inviorat putin, si parca mai uitasem ziua grea pe care o avusesem.
Dupa dus m-am imbracat si am iesit afara, era un frig de crapau lemnele, sincer sa fiu ... m-am gandit ca e sanatate curata sa iesi de la dus direct afara, insa alta solutie nu aveam. In frig am mai asteptat inca o jumatate de ora sa vina conventia, si apoi am mai facut jumatate de ora pana acasa, unde odata ajuns am cazut in pat ca un lemn, desi era ora 13.30, am dormit pana la ora 18, cand cu greu am reusit sa ma trezesc, pregatindu-ma moral ptr a doua zi, cand urma o noua ziua de cosmar.

Florin Mugurel