Insemnarile unui miner in Valea Jiului, episodul II

De la cantina, dupa ce ne-am luat suplimentul, am pornit inspre vestiar-ul unde urma sa suferim transformarea de la civil la miner. In acea vreme era un adevarat lux sa ai propriul tau dulapior, si asta ptr ca erau insuficiente, iar cele disponibile se dadeau pe spaga si doar daca stiai unde sa apelezi ! Unele se lasau mostenire, ptr ca la aceasi mina munceau generatii intregi de mineri. Eu am avut noroc, ptr ca si un neam de al meu lucra la aceasi mina si la inceput am impartit dulapiorul de haine cu el. Vestiarul era o incapere intunecoasa, in care de cele mai multe ori dadeai de mirosuri grele datorate fie cizmelor de cauciuc proaspat venite din subteran dupa 6 ore de munca la 40-50 de grade, fie a salopetelor imbibate cu sudoarea unei munci in fundul pamantului in noroi pana la brau.
In acelasi vestiar era si spalatorul, unde se spalau cei care ieseau din schimb si pe care urma sa ii inlocuiesti. Imbracatul se facea intr-o viteza relativa, era 5 dimineata. Avand in vedere faptul ca in subteran fumatul era interzis timp de 6 ore, toti faceau tot posibilul sa isi faca plinul de nicotina ptr abstineta care urma. Acolo am fumat si eu prima tigara din viata mea, acolo am deprins acest obicei urat care apoi l-am dezvoltat timp de 10 ani. Imi aduc si acum aminte prima tigara ... am primit-o de la un ortac ... copil ca mine ... fuma Monte Carlo, am aprins-o si eu si am tras tare in piept, am simtit cum ma inoi de picioarel si parca era mai intuneric ca de obicei ... dar senzatia culmea .... mi-a placut si a doua zi am mai cerut una, ca apoi dupa o saptamana sa imi cumpar si eu un pachet de LM.
Dupa ce ne-am echipat in salopeta noua albastra, ne-am pus cizmele noi si casca la mana a patra care am primit-o de la magazie (nu stiu de ce era mare criza de casti de protectie) urmatorul drum a fost inspre ceea ce se numea sala de pontaj unde am facut un prim pontaj si apoi inspre lamparie, locul unde faceai un contrapontaj si in urma acelei marci despre care v-am vorbit in episodul trecut, primeai si lampa de miner si masca ptr C02. Lampa era o chestie destul de grea, ptr ca folosea un acumulator urias care se prindea de centura. Cu cablu era alimentat capul lampii care avea in interior un bec si oglinda. Masca de CO2 in prima faza era o chestie destul de mare si incomoda, ulterior aceste masti s-au transformat in niste chestii mai mici si spuneau ei mai eficiente .... eu multumesc lui Dumnezeu, nu am avut niciodata nevoie sa o incerc.
De la lamparie, dupa ce an fost dotat cu cele de mai sus, am plecat inspre ceea ce uram sa fie intrarea efectiva in mina, si anume putul minei, unde urma o coborare sub nivelul marii la mai bine de 1000 de metrii sub pamant, ptr ca mina la care lucram eu, era cea mai adanca mina din Romania, si una dintre cele mai adanci din Europa.

Sfarsitul episodului II.

Florin Mugurel