Istoricul catorva cladiri importante din Petrosani ...
Gara, a fost dată în folosinţă în 1870, odată cu linia ferată Petroşani-Simeria,este una dintre cele mai vechi construcţii din Petroşani.
Şcoala Generală Nr. 1 În anul 1870, din iniţiativa societăţii miniere Petroşani, se înfiinţează o şcoală cu limbă de predare germană, pentru copiii muncitorilor ce au fost colonizaţi aici pentru a lucra în minele de cărbuni, pentru ca doi ani mai târziu să aibă loc la Petroşani, deschiderea unei Şcoli de Stat. Aceasta va deveni mai târziu Şcoala Generală nr. 1.În 1935, se decide construirea unui nou sediu, pe actuala stradă 1 Decembrie, iar inaugurarea oficială a actualului sediu a avut loc la data de 9 noiembrie 1936
Şcoala Maghiară În 1873 izbucneşte în Valea Jiului o epidemie de holeră. După puţină vreme a venit un grup de 50 de călugăriţe catolice, de la o mânăstire franciscană din apropiere de München care s-au consacrat îngrijirii bolnavilor.Tot aici, a funcţionat Şcoala Maghiară, apoi din 1905 devine Şcoala Generală nr.4, urmând a fi retrocedată Bisericii catolice şi să se reia cursurile în limba maghiară, în 2005.
Teatrul Vechi, numit pe vremuri "Cazinoul Muncitoresc" se inaugurează în anul 1886 , devenit teatru şi ulterior sală de conferinţe a Ligii Sindicatelor Miniere.
Biserica Evanghelică a fost ridicată între anii 1892-1896 urmând a fi renovată în 1910.
Muzeul Mineritului în jurul anului 1900, se construieşte clădirea ce aparţine Muzeului Mineritului din anul 1961, înainte fiind casă de locuit.
Şcoala Sportivă Clădirea şi-a deschis uşile în 1904, care în 1919 s-a transformat în Liceu de Stat şi ulterior în Şcoala Sportivă Petroşani.
Teatrul Dramatic I.D.Sîrbu În 1905 se construieşte Casa de oaspeţi „Gheorghe Apostol”, şi ulterior Cazino al Funcţionarilor Superiori. Devine apoi teatru, clădirea fiind modificată în perioada 1981-1983 când a fost adăugată scena mare.
Judecătoria PetroşaniÎn anul 1910 ia fiinţă Judecătoria de Ocol. Singurua din Valea Jiului şi dispune de trei săli de judecată: două în clădirea principală, şi a treia într-o clădire anexă.
Casa de Cultură a Studenţilor sau fostul Spital de copii „Principele Mircea” a fost dat în folosinţă în 1922 fiind construit de Societatea „Petroşani”. Principele Mircea a fost cel de-al şaselea copil al Reginei Maria şi s-a născut în ianuarie 1913. A căzut pradă febrei tifoide, murind la vârsta de doar trei ani, iar în memoria acestui copil, petroşănenii au botezat acest dispensar „Principele Mircea”.
Universitatea Petroşani În anul 1948 ia fiinţă Institutul Cărbunelui, citadelă a învăţământului miner din România devenit ulterior Institutul de Mine, şi în ultimii ani, Universitatea Petroşani. Institutul a primit o parte din materialul didactic din U.R.S.S. şi cuprindea iniţial o facultate de exploatări miniere şi preparare a zăcămintelor de cărbuni. Arhitectura clădirii este bazată pe un proiect sovietic. În prezent există două facultăţi -facultatea de mine - şi - facultatea de ştiinţe- ce cuprinde atât domenii de inginerie, cât şi drept, administraţie, finanţe, management,etc.
Casa de Cultură „Ion Dulămiţă” A fost inaugurată în Iunie 1966 se dă în folosinţă având cu o capacitate de 800 de locuri. În 1979 a fost renovată, construindu-se balconul în exterior.
Stadionul Clubului Sportiv Jiul Petroşani s-a inaugurat la 1 august 1982 un stadion de 20 000 locuri şi o pistă de alergări, renovat în 2004
Florin Mugurel
Şcoala Generală Nr. 1 În anul 1870, din iniţiativa societăţii miniere Petroşani, se înfiinţează o şcoală cu limbă de predare germană, pentru copiii muncitorilor ce au fost colonizaţi aici pentru a lucra în minele de cărbuni, pentru ca doi ani mai târziu să aibă loc la Petroşani, deschiderea unei Şcoli de Stat. Aceasta va deveni mai târziu Şcoala Generală nr. 1.În 1935, se decide construirea unui nou sediu, pe actuala stradă 1 Decembrie, iar inaugurarea oficială a actualului sediu a avut loc la data de 9 noiembrie 1936
Şcoala Maghiară În 1873 izbucneşte în Valea Jiului o epidemie de holeră. După puţină vreme a venit un grup de 50 de călugăriţe catolice, de la o mânăstire franciscană din apropiere de München care s-au consacrat îngrijirii bolnavilor.Tot aici, a funcţionat Şcoala Maghiară, apoi din 1905 devine Şcoala Generală nr.4, urmând a fi retrocedată Bisericii catolice şi să se reia cursurile în limba maghiară, în 2005.
Teatrul Vechi, numit pe vremuri "Cazinoul Muncitoresc" se inaugurează în anul 1886 , devenit teatru şi ulterior sală de conferinţe a Ligii Sindicatelor Miniere.
Biserica Evanghelică a fost ridicată între anii 1892-1896 urmând a fi renovată în 1910.
Muzeul Mineritului în jurul anului 1900, se construieşte clădirea ce aparţine Muzeului Mineritului din anul 1961, înainte fiind casă de locuit.
Şcoala Sportivă Clădirea şi-a deschis uşile în 1904, care în 1919 s-a transformat în Liceu de Stat şi ulterior în Şcoala Sportivă Petroşani.
Teatrul Dramatic I.D.Sîrbu În 1905 se construieşte Casa de oaspeţi „Gheorghe Apostol”, şi ulterior Cazino al Funcţionarilor Superiori. Devine apoi teatru, clădirea fiind modificată în perioada 1981-1983 când a fost adăugată scena mare.
Judecătoria PetroşaniÎn anul 1910 ia fiinţă Judecătoria de Ocol. Singurua din Valea Jiului şi dispune de trei săli de judecată: două în clădirea principală, şi a treia într-o clădire anexă.
Casa de Cultură a Studenţilor sau fostul Spital de copii „Principele Mircea” a fost dat în folosinţă în 1922 fiind construit de Societatea „Petroşani”. Principele Mircea a fost cel de-al şaselea copil al Reginei Maria şi s-a născut în ianuarie 1913. A căzut pradă febrei tifoide, murind la vârsta de doar trei ani, iar în memoria acestui copil, petroşănenii au botezat acest dispensar „Principele Mircea”.
Universitatea Petroşani În anul 1948 ia fiinţă Institutul Cărbunelui, citadelă a învăţământului miner din România devenit ulterior Institutul de Mine, şi în ultimii ani, Universitatea Petroşani. Institutul a primit o parte din materialul didactic din U.R.S.S. şi cuprindea iniţial o facultate de exploatări miniere şi preparare a zăcămintelor de cărbuni. Arhitectura clădirii este bazată pe un proiect sovietic. În prezent există două facultăţi -facultatea de mine - şi - facultatea de ştiinţe- ce cuprinde atât domenii de inginerie, cât şi drept, administraţie, finanţe, management,etc.
Casa de Cultură „Ion Dulămiţă” A fost inaugurată în Iunie 1966 se dă în folosinţă având cu o capacitate de 800 de locuri. În 1979 a fost renovată, construindu-se balconul în exterior.
Stadionul Clubului Sportiv Jiul Petroşani s-a inaugurat la 1 august 1982 un stadion de 20 000 locuri şi o pistă de alergări, renovat în 2004
Florin Mugurel
Ce frumos era in Petrosani in acele timpuri.Pacat ca nu va faceti mai multa publicitate la acest site.Puteti incerca metoda aratata de mine pe blog.Stencilul ar fi ideal si usor de aplicat,chiar si la nivelul bordurilor in apropierea stopurilor sau a locurilor mai circulate.Va doresc succes in acest demers si am sa va urmaresc in continuare.Felicitari pentru munca depusa.
RăspundețiȘtergereAndrei, iti multumesc in numele tuturor celor care depun o munca aici, si ce ai vazut este doar un inceput timid ;) Intre timp lucram la o documentare foarte ampla, si deja am si invesitit primi bani intr-un computer pe care il vom dona Muzeului Mineritului Petrosani din partea magazinului pe care il administrez, ptr a putea prelucra mai usor informatiile deoarece Puiu bineinteles ca nu avea asa ceva acolo. De luni (adica maine) va avea si ne va fi mult mai usor de procesat si transformat informatia in format digital ;) Abia astept sa ne apuca serios de treaba ;)
RăspundețiȘtergereLegat de publicitate ... daca esti de acord sa ne pui un mic baner pe siteul tau te rog sa ma anunti si iti pot oferii un script in acest sens ! Multumesc mult de tot ptr suport si ptr incurajari ... stai pe aproape, in curand intra informatii noi, detaliate si pline de continut.
Abia am inceput sa lucram ... si ai cuvantul meu ca deja am aflat atatea informatii dintre care unele sunt de'a dreptul cutremuratoare ... povesti triste demult uitate insa care voi avea grija ca de acum sa nu mai ramana in intuneric ...
Stati pe aproape ;)
ice4you
unele dintre cladiri le-am apucat si eu inca...mama ce batrina sunt:))imi aduc aminte de centrul vechi...toata strada cum era innainte cu magazinele lui Bubi si Mortzi...policlinica...vechea terasa minerul...cinematografele din centru...magazinele alea vechi unde intrai si mirosea a motorina data de curind pe jos...pina in centru la piata Victoriei...cred ca ar fi foarte placut sa vedem daca gasesti imagini cu vechiul centru al Petrosaniului ...exista o gradina de vara linga teatrul de acum in parc, era un chiosc de ziare pe colt...acolo nu departe era banca nationala....vechea tipografie...o ce frumos era Petrosaniul copilariei mele...cu brinzoaaice de la patiseria "Minerul"...cu magazinul de parfumuri de la tanti "Ometa"asa parca o chema...erau sticle uriase de parfum si il cumparam la sticlute mici...imaginea aceea m-a intimpinat odata in Paris intr-o parfumerie renumita ...cind am intrat parca am calcat in acel magazin din Petrosani...tot asa sticle mari de parfum...acelasi miros placut ...numai locatia era alta...si vreo 30 de ani mai tirziu:))...era un magazin de jucarii...mama ce imi placea acolo...acolo mereu innainte de pasti sau craciun...dadeam o raita sa vad ce pun pe lista lui Mos craciun sau iepuras....
RăspundețiȘtergereIncearca te rog sa gasesti imagini de atunci...ar fi o bucurie pentru mine:))
Din pacate ne-au ramas doar cateva imagini si amintirile celor din generatia mea sa mai varstnici. Rusine celor care au distrus iremediabil acea zona din Centrul Vechi, zona fara de care orasul nu mai are nici cap nici coada.Rusine cu atat mai mult pentru ca au facut-o cu rautate, crezand ca lumea a inceput si se va sfarsi cu ei. Toate orasele vechi din Ardeal au o zona de plimbare, de promenada, noi nu mai avem...
RăspundețiȘtergereAsta se datoreaza marilor constructori ai "Iepocii" , care daca vroiau sa construiasca blocuri din placi prefabricate, care nu ne spun nimic, ar fi avut unde sa construiasca, insa ei au vrut sa distruga inima acestui oras, agoniseala unor oameni harnici si priceputi, locul unde te simteai bine indiferent de varsta, insa politrucii si kulturnicii nu se simteau in largul lor in fata unor proprietari vrednici de toata lauda...Acesti stabi erau cu atat mai falsi si mai mincinosi cu cat ei distrugeau proprietatile altora, propavaduiau statul la bloc, insa daca se putea locuiau la curte sau in blocuri care le erau destinate...
Pacat, daca s-ar putea ar trebui pusi cei care au distrus sa construiasca la loc, insa nu se poate, pentru ca dictatura conduce cu bata si teroarea, pe cand libertatea trebuie intelesa, lucru mai greu de realizat...
superb!!!
RăspundețiȘtergereAm lucrat cu sotul meu trei ani din 1979, in Parang la Statia Meteo. Am intalnit oameni minunati, de la vanzatoarele de la tutungerie care ne puneau deoparte tigari "Arberia" pana la medicii si prietenii pe care ni i-am facutam . Am indragit orasul si m-am simtit mai acasa ca nicaieri. . Imi aduc aminte cu drag de drumul pe Maleea pana la telescaun, cand lasam in urma orasul prizonier sub o patura neagra de fum si ne insoteau dealurile inverzite cu pomii infloriti care-mi evocau cu frumusetea lor uneori invaluita in ceata, toate anotimpurile....Aveam 21 de ani, eram proaspat casatorita, mi-am purtat copilul inainte de a se naste printre fagi la cules ciuperci si fragute si l-am adus la 6 luni intr-o dimineata friguroasa, invelit in suba, pe telescaunul acoperit cu ace de gheata pana la statie, unde ne astepta soba incinsa si o zi insorita cu zapada sclipind....Binecuvantate fie acele locuri si oamenii care le locuiesc! Felicitari, am sa va trimit si eu fotografii din acele vremuri...
RăspundețiȘtergereSarut mana doamna Aurora, va multumesc atat pentru aceste minunate momente impartasite cat mai ales pentru promisiunea de a ne trimite niste fotografii din acele vremuri, pe care le vom publica cu cea mai mare placere, insotite bineinteles de numele dumevoastra! Daca aveti si povesti la fel de frumoase pentru acele fotografii, va rog sa le scrieti pe adresa: postadeforum@yahoo.com, unde va rog sa atasati si fotografiile!
RăspundețiȘtergereVa multumesc inca odata si va doresc toate cele bune!