Mic istoric al municipiului Petrosani

Stema oraşului Petroşani 1924

Reprezinta cele 3 brate: roman, maghiar, german, acestea fiind nationalitatile de la baza orasului nou intemeiat.

Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul Văii Jiului demonstrează că aceste meleaguri au fost locuite încă din comuna primitivă. Acestea au evidenţiat existenţa omului primitiv în peşterile ce înconjoară depresiunea, au stabilit continuitatea prin obiectele de fier găsite cu diverse ocazii iar pentru epocile imediat următoare stau dovadă descoperirile monetare care conţin piese diferite începând cu tetradrahme thasiene de imitaţie de tip Dyonisos – Herakles şi continuând cu monedele romane până în anii 355-363 en.
În secolele IX-X, ţinutul dintre cele două Jiuri face parte din voievodatul lui Glad.
Din diploma acordată de regele Ungariei Bela IV (1235-1270) cavalerilor Ioaniţi, făcând referire la teritoriile acordate acestora se specifică „…excepta terra kenezatus Lytuoy woiwode, quam olatus reliqimus pont iidem hactenus tennerunt…” („… în afară de pământul cnezatului voievodului Litovoi pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au stăpânit aceştia până acum …”). În 1227 Litovoi este înfrânt în luptele de la Râu Bărbat, iar partea de la Nord de Carpaţi a voievodatului său intră în componenţa regatului maghiarilor.
În anul 1416 se atestă ca fiind în posesia familiei cneziale de Densuşi, satul Sylotena, din această zonă după cum o sugerează şi numele „Syl” - Jiu, dispărut între timp din depresiunea udată de cele două Jiuri.
Regele Albert de Habsburg al Ungariei (1437-1439) recunoaşte în anul 1439, posesia peste Valea Jiului a lui Niculae Cânde. În anul 1462 este atestată documentar localitatea Vulcan.
Regele maghiar Vladislav al II-lea Jagielo (1490-1516), dăruieşte posesiunile din Valea Jiului, nobilului Mihaly Kendeffy ( Mihail Cânde) de la Râu de Mori, ca urmaş al lui Niculae Cânde căzut în bătăliile împotriva turcilor în 1455. În acest document apar menţionate localităţile: Peterella (Petrila), Malee (Maleia), Ratond (Rotuda de lângă Petroşani sau după alţi autori Lonea), Nyakmezeu (Câmpu lui Neag), Murylowar – Marisowar (Merişoara în Vulcan).
La 19 noiembrie 1504, regele Vladislav al II-lea îi permite lui Mihaly Kendeffy să aducă în Valea Jiului 12 familii de meseriaşi.
În urma înţelegerii intervenite la 9 iunie 1520 între Neagoie Basarab şi Ioan Zapolya voievodul Transilvaniei, se stabileşte ca hotarul dintre Ţara Românească şi Transilvania să fie la Merişor, Valea Jiului fiind alipită din nou Ţării Româneşti.
În octombrie 1599 se pare că o parte din trupele lui Mihai Viteazul trec prin pasul Vâlcan pentru a se uni cu coloana ce trecuse prin Braşov.
Tot în secolul al XVI-lea se construieşte turnul de la Crivadia.
În anul 1640, douăzeci de iobagi din Petros, colonizaţi de către Buda Petru care le redă libertatea cu această ocazie aceştia devenind primii locuitori ai viitorului oraş Petroşani.
Anul 1670 este anul în care este atestată documentar prima biserică din Câmpu lui Neag.
Prin harta stolnicului Constantin Cantacuzino (c 1650-1716), se introduce în cartografia europeană în 1700, denumirea de astăzi a râului Jiu.
În anul 1720 cartograful austriac Fridrich Schwantz, arăta depresiunea Petroşani intens populată, ca o risipire generală de sălaşe şi grupuri de case şi numai câteva adunări de gospodării, în apropierea Jiului şi care formau nucleele unor sate ce vor deveni mai târziu localităţi binecunoscute astăzi.
În 1733 este reatestată documentar localitatea Petrila, iar în 1770 este atestată localitatea Lupeni.
În cartea sa „Călătorie de la Postam la Constantinopol”, ce descrie călătoria făcută de către locotenent-colonelul prusac Gőtze (1788-1792), se spune despre Petroşani că este un sat foarte mare (ca întindere n.a.), în care a văzut şi o casă zidită deasupra pământului.
După descoperirea accidentală a zăcămintelor de cărbuni, între anii 1787-2788 şi începerea prospecţiunilor în 1840, de către fraţii Hoffmann şi Carol Maderspach, începe o adevărată explozie demografică în Valea Jiului.
În perioada 1868-1896 au fost colonizaţi aici mineri poloni şi ruteni din Bucovina (din împrejurimile localităţilor Louisenthal, Iacobeni, Sambol, Rezov şi Posad), cehi (din Ruma, Deutschbrod, Dolin, Neuhause şi Praga), morveni din Moravia, austrieci şi germani din Kolin (Carintia), Prad (Tirol), Steiermark şi Leibach, italieni din Done, maghiari şi slovaci din Ungaria.
Un mare număr de mineri români au fost aduşi de la minele Săcărâmb, Bălan, Roşia Montană, Băiţa, Baia Sprie, Abrud, Rusca Montană etc.
Încet, încet fostele sate şi comune de pe lângă exploatările miniere devin oraşe şi apoi municipii.
Astfel la 4 ianuarie 1924, comuna Petroşani este declarată oraş iar la 1 martie 1968, acest oraş devine municipiu. În 1944 Lupeni devine la rândul său oraş iar din 2002 este municipiu. În 1953 Vulcanul devine oraş, iar în anul 2003 devine municipiu. În 1957 este declarat oraş Uricaniul. În 1950 devine oraş localitatea Petrila. În 1989 în luna mai comuna Aninoasa devine la rândul său oraş.

Puscasu Dumitru Ioan
Membru al Societatii Numismatice Romane