MINA DÂLJA
Deschiderea minei Dâlja va avea loc în a doua jumătate a anului 1890 fiind de fapt o continuarea minei ,,Petroşani – Vest”, prin galeria principală de la cota 610m care avea o lungime de aproape 2000m. Primele lucrări de abataj au fost făcute în startul 3 şi, numai după ce exploatarea lui a avansat în jos s-a trecut şi la exploatarea a încă 4 strate subţiri. 
În anul 1897 se construieşte lângă mina Dâlja o separaţie, acţionată de o maşină cu aburi cu o putere instalată de 30 CP. Încă din 1892 producţia extrasă la mina Aninoasa era adusă la mina Petroşani-Vest, cu ajutorul unui funicular acţionat cu o maşină cu aburi construită la uzinele ,,Obach”. Lîngă acest funicular se va constri în 1914 un al doilea funicular tot cu acest scop. În 1931 se vor închide atât mina Petroşani Vest cât şi mina Dâlja. Mina Dâlja se va redeschide în anul 1960 şi va fi reînchisă în 2004.Separaţia minei Dâlja
Alte imagini de epoca, care reflecta activitatea miniera in stransa corelatie cu aceasta mina ...
Furnicularul ptr transportul carbunelui pe cablu de la mina pana la separatie
Separatia si alte imagini ...
Si ultimele fotografii de cand mina era inca in proces de functionare ... august 2002 ...
Ultimele imagini de la demolarea prin implozie turnului de aeraj, simbol al minei Dalja, care a adus speranta ani la rand multora dintre oameni din zona, care isi castigau painea de aici ...
Astazi din ceea ce a fost o mina importanta odata, care a stat la bazele orasului modern care il cunoastem astazi, nu au mai ramas decat aceste fotografii si amintirile noastre celor care am cunoscut-o ! Pe locul unde acum 5 ani inca se exploata carbunele, acum creste o iarba verde si pasca animalele.
Promit sa revin cu imagini, asupra a ceea ce a mai ramas ... o piatra care comemoreaza Mina Dalja ...
Istoric
Puscasu Dumitru Ioan
Membru al Societatii Numismatice Romane
Fotografii noi si completari
Florin Mugurel
Foarte interesant postul.Asa am vrut noi romanii sa demolam aproape tot.Ce fericiti erau atunci oamenii cand intrau in mina,astazi te uiti la ei pe strada si nimeni nu mai zambeste,nici macar aurolacul de la coltul strazii.Am distrus tot.
RăspundețiȘtergereTriste ultimele imagini...eu traiesc totusi cu convingerea ca inca nu s-a scris ultima fila in mineritul din Valea Jiului.A fost o traditie...ne-a apartinut noua.Au fost momente neprielnice si persoane care au daunat Vaii Jiului. Dar am convingerea ca se va mai extrage carbune de acolo. Cindva va trebui sa alegem o alta alternativa de energie...ne von intoarce la carbune...sau vom umple dealurile si muntii de " mori de vint"...Asa au fost unii mai grabiti sa faca averi semnind fara sa se gindeasca la cei de linga ei.Oamenii simpli care au lucrat acolo s-au bucurat poate pe moment de suma de bani primita...dar in timp...gindita mai" de departe"...statul a pierdut prin inchiderea minelor...subventie -buna sau rea...intretinea o intreaga comunitate.Toti au trait pe linga mineri...inclusiv taranii care veneau si vindeau la Petrosani...totul se reintorcea indirect in buzunarele statului.Sa inchizi minele fara o alternativa data oamenilor de acolo mie sincer mi se pare criminal. Unde au ramas adevaratele sindicate care trebuiau sa apere interesele angajatilor nu cele ale clasei politice?E nedrept ce s-a intimplat acolo...s-au calcat in picioare destine si traditie...si cei de acolo...din nefericire au acceptat.
RăspundețiȘtergereDar dupa cum scriam...eu cred in Valea Jiului si cred ca vom mai auzi de carbunele de acolo.
Astept cu nerabdare ceea ce pregatiti...e placut sa stai cu gindul..oare ce mai urmeaza?
Bafta in continuare!
Andrea Sink
Stimata doamna (domnisoara) Andrea Sink, in primul rand, doresc sa va multumesc ptr cuvintele frumoase si acest comentariu adus !
RăspundețiȘtergereSunt intru totul de acord cu parerea dumnevoastra, ptr ca aici am trait timp de aproape 30 de ani, si daca este sa ne referim direct la mina Dalja, pot sa va spun ca mare parte din copilaria mea are o legatura conexa, avand in vedere faptul ca eu am facut scoala primara la nr.2, care se afla la 2 pasi de ceea ce a fost candva o mina ...
Ceea mai puternica amintire este aceea ca pe vremea de trista amintire, cunoastem cu toii ce bune erau conditiile de trai ... ei bine de la aceea mina ne procuram noi lemnele sa ne incalzim iarna ptr a putea face ore. Mergeam 2-3 copii din clasa dupa lemne si ne dadeau oameni de acolo ... Cred ca de aceea ma si leaga o asa parere de rau de aceasta mina ...
Legat de mineritul din Valea Jiului, pot sa va spun cu convingere ca in maxim 10 ani aici se va relua activitatea. Nu stiu daca la Mina Dalja (care cred ca va ramane doar o amintire) insa in rest mai mult ca sigur, deoarece se pare ca in sfarsit au ajuns la concluzia ca noi suntem dependeti de aceasta sursa de energie, in rest nu avem nimic ...
Sa speram ca va fi bine ...
In final, va multumesc incaodata, si va rugam sa stati aproape, vom reveni in curand cu o chestie foarte putin cunoscuta si publicata. Nu va spun inca despre ce este vorba, insa cred ca atat dumnevoastra cat si multa lume va fi surprinsa sa afle ;)
O zi buna,
Cu respect,
Florin Mugurel !
...da andrei, erau fericiti si zambeau, acum nu mai vor sa faca nimic cu viata lor, nici macar sa zambeasca... pentru ca e mult mai simplu sa afisezi un zambet fals, dominat de aburii alcoolului si sa te vaiti ca nu ai de lucru si esti muritor de foame. Cine munceste nu se vaita si mai are zambetul pe buze.
RăspundețiȘtergereun miner disponibilizat care nu isi aprindea tigara cu bancnota de 100
pe 19 mai afirmam ca nu s-a scris inca ultima pagina in mineritul din Valea Jiului...se pare ca nu am gresit. Citesc prin presa ca se discuta redeschiderea unor mine deoarce in sfirsit s-a descoperit ca sint necesare...da prima data cheltuim bani sa le inchidem , apoi cheltuim bani sa le deschidem...si mai si platim bine niste oameni sa ia aceste decizii...Salut totusi initiativa deoarece ea ar repune chiar si in timp Valea Jiului acolo unde ii este locul!!
RăspundețiȘtergerePai dintr-o data acest guvern iresponsabil si-au dat seama ca ptr noi carbunele este inca o resursa extrem de importanta avand in vedere faptul ca alta nu avem ... si uite asa ... noi vom plati ptr greselile lor, deoarece intradevar se discuta foarte serios ca aici sa fie redeschise mine si angajat mult personal care sa le deserveasca, deoarece cu ce a mai ramas in Valea Jiului, nu fac fata nici macar ptr necesarul intern actual, decum ptr viitor.
RăspundețiȘtergereEu unul sper mai degraba in turism decat in minerit, dar cum au loc amandoua, sper sa fie din nou bine aici :)
cu doua zeci de ani in urma am bintuit si eu galeriile minei Dilja,si au ramas amintiri amintiri frumoase, amintiri ca am scormonit si eu in adincul pamintului la Dilja cind aveam doua zeci de ani
RăspundețiȘtergerede ce nu vorbeste nimeni de militarii care au lucrat cot la cot cu ortacii de acolo?stiti oare cati dintre ei au suferit accidente grave,unele chiar mortale?camaradul meu cel mai bun a ramas fara mana stanga,smulsa din umar de un utilaj!!!altii au murit in accidente care puteau fi evitate daca dotarile ar fi fost corespunzatoare.nu interesa pe nimeni soarta militarilor.noi eram buni doar pt a le face planul minerilor.am lucrat si eu la dalja ca militar si stiu bine ce vorbesc.
RăspundețiȘtergereOare camaradul cu mana smulsa din umar,nu era Cerveneac din Banat?
ȘtergereCerveneac chiar din Banat era,eu eram ortac,cand sa intamplat fapta eram de cativa metri de el,pacat ca nu-mi mai amintesc anul,daca stiti anul,lasati aici o postare!
ȘtergereStimate domn, Astept un articol ce sa contina povestile pe care le stiti pe adresa postadeforum@yahoo.com . Povestitile asa cum stiti ca sunt si faceti acest lucru atat pentru militarii despre care vorbiti cat si pentru dumnevoastra! Il vom edita sub o forma potrivita publicarii si va promit ca va apare pe acest site! Eu nu cunosc acele povesti si nu am gasit inca pe nimeni sa le spuna ... sunteti binevenit sa o faceti dumneavoastra, iar de aparut va aparea ca semnat de dumnevoastra daca doriti asta! Va multumesc anticipat si astept cu interes!
RăspundețiȘtergereoare e tarziu sa va relatez niste intamplari din valea jiului din anii 85-86?atunci am fost militar acolo si am muncit in subteran impreuna cu camarazii mei.?
RăspundețiȘtergereperioada cat am lucrat in mina dilja m-a marcat pe viata.noi eram niste copii,toti eram in jurul a 19-20 de ani.dupa instructaj am intrat in productie.eram pusi la cele mai grele munci,aprovizionam abatajele cu materiale,lemn,stalpi hidraulici,grinzi de sustinere etc.accesul la multe abataje se facea taras!!!ortacii[civilii]lucrau in abataje dar aveau totul la mana!!!noi militarii lucram in conditii deosebit de grele ca acesti mineri sa poata da carbune tarii.
RăspundețiȘtergereulterior am inceput sa lucram efectiv in abataje cot la cot cu civilii.ei se purtau frumos cu noi,erau oameni de omenie!!!mai rar asa ceva.stiau perfect in ce situatie eram noi militarii;dupa sut, mergeam la unitate unde ne mai frecau superiorii.eu am ajuns sa fac munca de miner calificat[aveam civili in subordine].executam lucrari de mare risc cu acordul sefului de echipa,a maistrului si a sefului de sector.
RăspundețiȘtergeretransportul carbunelui la suprafata se facea 99% de catre militari.va mai spun stimate domn ca la un moment dat in echipa in care activam eu,eram 4 militari si 3 civili.aproape in toata mina dilja,militarii erau majoritari in abataje!!!si acum va intreb;de ce nu spune nimeni nimic de militarii acelor vremuri care au sustinut economia tarii?
RăspundețiȘtergereTransportul carbunelui se mai facea si cu liftu pe putu central,tot militarii incarcau colivia ce urma sa fie scoasa la suprafata,multe accidente se intamplau acolo!
Ștergereimi amintesc cu durere de camarazii mei care au avut de suferit in valea jiului.multi accidentati,destul de multi morti.au incorporat teferi si sanatosi si multi dintre ei au ajuns acasa infirmi sau morti.bineinteles ca nimeni nu a pomenit de ei vreodata!!!
RăspundețiȘtergereparca nu-mi vine sa cred ca am trait acele vremuri si am scapat nevatamat!!!multi dintre camarazii mei din pacate nu pot spune la fel.un caporal a murit in mina in ultima lui zi de armata!!!a fost izbit in cap de un bustean.a murit pe loc!!!ironia sortii;tatal lui era maistru miner...
RăspundețiȘtergereDin pacate nu prea respectau nici regulile,multi urcau cu chibla pe suitor,fapt interzis de protectia muncii in acea perioada
Ștergereas fi fericit sa vad la tv ca are cineva curaj sa faca o emisiune sau mai multe despre militarii care au lucrat in valea jiului.sunt sigur ca veti avea mii de relatari ale camarazilor mei din diferite" leaturi".poate se va gandi cineva si la cei care au ramas infirmi[exista documente]sau la cei morti.
RăspundețiȘtergerenu sunt ipocrit,multi militari au lucrat in economia tarii in acei ani.la irigatii,agricultura,constructii de hidrocentrale canal etc.tragedii au fost peste tot.militari infirmi sau morti au fost si din aceste ramuri ale economiei.corect ar fi sa se aminteasca si despre ei.astept
RăspundețiȘtergereStimate domn Sergiu-Marius Moldovan,
RăspundețiȘtergereAm sa incerc sa explic odata pentru totdeauana situatia descrisa de dumnevoastra:
Avand in vedere faptul ca militarii au fost adusi aici la munca de catre Ministerul Apararii Nationale din aceea vreme, accesul nostru la arhivele lor este imposibil. A fost vorba de un proiect national de relocare a fortei de munca ... in traducere libera de sclavie nationala ... despre care in arhivele locale la care am avut acces nu am gasit mai nimic.
La fel cum am mai scris in comentariul anterior, am aprecia in mod deosebit daca povestile spuse de cei care au trait in acele vremuri ne'ar fi trimise sub forma unui email la adresa postadeforum[@]yahoo.com (fara []) pentru a le publica ulterior sub numele autorului! Pe aceasta cale, va rugam pe dumnevoastra daca aveti astfel de povesti ca si cele descrise in comentariile de aici sa le trimiteti pe aceasta adresa de email! Nimeni nu poate sa povesteasca in locul dumnevoastra mai bine ce ati trait si cum ati trait!
Va multumesc pentru mesaje si in acelasi timp astept din partea dumnevoastra un email pentru a spune aceste povesti si celor care nu le cunosc!
De indata ce am timp liber,o sa ma pun pe scris.Eu am lucrat 1 luna in mina Aninoasa 1Februarie1984,dupa care am fost centralist la unitatea militara care era sus la Golgota,si care s-a mutat ulterior in fostul camin de langa Mina Dalja.Am atatea amintiri ORIBILE despre accidentele soldatilor din vale,incat............Sper sa nu-mi tremure mana cand ma voi apuca de scris.Eu dadeam telefon la Spitalul din Petrosani,si la cel din Timisoara,si comunicam fiecare accident care se patrecea in vale.Eram un fel de liant intre mina si spitale.Sa va povesteasca si doctorii care lucrau la spital ORORILE care le veneau pe masa de operatii!
RăspundețiȘtergereCel mai mare respect al meu pentru un OM,este fata de MINERI!!!
Numai cine nu a coborat in sut nu stie ce este ala un Miner.
NICULESCU MARIN - BUCURESTI niculescu_m_2004@yahoo.com
Si eu am lucrat la Dalja,2 ani si ceva,din pacate nu-mi mai amintesc perioada,lucram la pregatire pe galeria principala,transportam lemn de brad verde,ud spte abataje,erau abataje unde intram pe burta si trageam lemnul tarasi legat de picior prin mocirla si la temperaturi unde nu puteai rezista imbracat,erau chiar si 60 grade,n-am scapat nici de inima lu stalin cam un an de zile pana intr-o zi am lunecat cu un lemn si m-am lovit la cap de sina de cale ferata,nu mai stiu nimic,m-am trezit la spital,nu mi-a mai trebuit mina dar din pacate nu pot gasi nici documente ca am lucrat doi ani si ceva,mi-ar fi prins bine acum in prag de pensionare,dar daca nu mai stiu nici perioada in care am lucrat,am pierdut acei ani de munca.
ȘtergereStimate domn Marin,
RăspundețiȘtergereReinitiez si dumnevoastra invitatia de a imi trimite la adresa de mai sus postadeforum[@]yahoo.com relatarile dumneavostra pe care le voi publica fara nici o problema semnate de catre dumnevoastra. Ar fi mai mult decat bine venite pentru a ramane in istorie si a fi citite aceste relatari de catre cei care au o alta idee despre oameni din spatele numelui de miner.
Va multumesc si le astept cu nerabdare!